Marele trofeu

Mă văd ca un nomad
pe drumuri cețoase
în care plutește frustrarea pe lângă mine.

Te-mbie.

- Și nici nu am aflat povestea ta?
- Nu știu ce vrei de la mine? Varianta scurtă? Cea cu detalii?
- Cea adevărată! Așa cum îți aduci acum aminte că ai trăit-o, 
înainte ca s-o faci să plângă
înainte să-ți plângă de milă.

Nu vreau să-ți fie milă de tine, 
povestind
ci să descoperi
că uneori când doare
chiar atunci vocea ta atinge cerul
și că munca ta a avut un sens, 
a meritat efortul.
și că de asta vei merge înainte
ca să duci mai departe ce te-au învățat anii
și că de fapt te încarci cu daruri.

Continuu.

Dacă vrei ca oamenii să te iubească, 
pornește iar la drum.

Ca un fluviu prin deșert.

- Ce idee? Cum să fac asta?
- Ca și cum tu ești ”marele trofeu” nu o simplă linie de plutire.

.