Despre substanța mea imperfectă

Orele sunt dense și pline
de perisabilități continue,
de imaturitate,
o cale foarte grea
fără fantezii,
pe care prea mulți o iau în serios
și nu li se mai dă din spinare jos.

M-am săturat să mă simt inventată
ca ingredientul secret pus
în rețetele tradiționale;
nimenea nu mă cunoaște cu adevărat
căci inclusiv umbrele
mi le-am amanetat
dar azi mă simt inspirată,
nu voi mai accepta nimic mură-n gură
așa că îmi iubesc greșelile,
și  improvizațiile,
și amărăciunile ,
și emoțiile toride
și  întreagă, substanța mea imperfectă
de la care fața mi se luminează
la simpla fantezie 
că mă voi trezi
pierdută-n punga de cadouri a cuiva.

.