Look up to the sky/You'll never find rainbows/ If you're looking down. (Charlie Chaplin)
Tinerețea, înseamnă înflorire. Înflorirea înseamnă risc. Când ne hotărâm să nu mai înflorim, să nu mai riscăm să creștem, pentru că ele, creșterile ne-ar duce în alte direcții. Alte direcții înseamnă necunoscutul sau în afara normei, în afara rutinei zilnice. Ne temem că n-o să mai funcționăm așa cum am crede noi că trebuie să funcționăm bine. Ne e teamă că dacă greșim ni se va... (imputa, îi vom deziluziona, ne vor certa..., ...)
Ne e frică să mergem până la capăt, să nu fim păcăliți, să nu fim luați pe nepregătite de ziua de mâine. Ne spunem că evităm pericole neașteptate. Și atunci încetăm să mai înaintăm.
Atunci dispar între noi relațiile firești și senine, comunicarea adâncă și semnificativă. Pentru că unii privesc spre viitor și alții spre trecut. Cum Dumnezeu să ai aceiași priveliște? Și apoi apar maeștrii aparențelor, de la care cumperi cu asiduitate. Ei sunt întotdeauna doldora de stimulente care par să (îți) facă totul foarte simplu. Simplu și repede. Și rămâi captiv. Îți anihilezi propria dorință. Îți ascunzi propriile idealuri și nici nu mai ști cum e starea aceea în care ar trebui să fi însetat de frumusețe.
Uneori tinerețea înseamnă să nu te temi de necunoscut. Iar eu nu-ți spun toate astea ca să-ți reproșez, îți spun ca să îți reamintesc ceea ce deja știai și poate ai crezut că n-o să ți se întâmple și ție.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu