Sforțări - pentru ce trăim de fapt?

Astăzi, am repetat cu voce tare, tabla înmulțirii. A fost greu (ca să nu spun de fapt că a fost foarte greu la limita renunțării). Hmmm.

Nu am făcut-o cu nobilul scop de mă verifica. Asta facem noi de la un timp. Cerem amănunte de la viață și ”precizii”. 

Am făcut-o din cauza lui Nichita. 
Spune el:

”Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
 
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.”

și mai spunea:

” (...) Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.”

Tabla înmulțirii: e și ăsta un drum. Credeam că o știu. Credem noi că știm toate informațiile învățate. Credem că deținem. E prima dată când am văzut-o ca pe un drum al multiplicării, al proporțiilor, o cufundare în infinitul posibilităților. Și acolo printre numere și ”x”-uri, îmi dau seama că fără astfel de semne de control, ei da, s-ar putea să fi crezut deja că infinitul meu e mai important decât infinitul altuia. Și că eu sunt mai aproape, sau mai mare, sau mai în Centru. 

Azi, am repetat tabla înmulțirii cu voce tare. Introspecție dar și punerea în condiția de ”lecție”! Să îmi dau seama că ceva la care aș răspunde în mod obișnuit oricărui test că ”e știut și ”încorporat” mie, este atât de ruginit în mine și atât de greu accesibil că stă la limita de ”a nu-l mai știi”.  Și că, prin similaritate, același lucru se întâmplă și cu ”nevorbitele” noastre emoții și sentimente. 

Azi, am repetat specific încă de două ori tabla înmulțirii, pentru că am perceput ideea că cu ea, am reușit să reînvăț să mă mir. 

Și am reușit azi în câteva minute, să dau sens nou, sensului. Și să simt că parcă drumul meu e înainte și nu va mai fi așa de vertiginos precum îl crezusem. Și am reușit să mă recunosc, eu în multiplele mele oglindiri de ființă umană...
1x1=1
1x2=2
1x3=3
.... 

Și în cele din urmă am aflat, în simpla mea înțelegere a lui azi, un mod de a-mi dizolva barierele ce-mi limitau accesul la faptul că eu sunt o expresie a frumuseții spirituale și un simbol al iubirii. 

Altă lumină . În altă lumină.

.