Asumarea sau ce?
E important ce se întâmplă datorită mie, împrejurul meu! E important ce construiesc! Unde și cu cine!
Îmi e atât de vizibil cum oamenii desfigurează ceea ce au în comun. Într-un cartier mare
aglomerat și gălăgios cel mai vizibil și evident greu de suportat este hoarda
care pune stăpânire. Pe ce? Întâi mărește volumul și are apucături grobiene. Apoi mai vin și
altele.
Hoarda de cartier e un grup în suferință. Își cere faima ca
fiind singura cerință! Vor vizibilitate și atât! Irită, deranjează, depășește dar toate astea îți dau acea stare plină
de tristețea a limitărilor lor, la care se adaugă atitudini de măscărici, apucături servile ale celor ce vor să le
intre în grație. Grupa de vârstă a generației trecute, deznădăjduiește. Nu sunt conștienți că e o construcție a lor.
Și da, văzute ca un tot, serile în cartier îți dau senzația de ușor dureros.
Ei desfigurează ce au în comun. Pradă ceea ce e ”comun” ca să arate că sunt o masă critică, e adevărat. Dar nici ei nu ar vrea să facă parte din propriul grup. Se pare că nici nu au sau nu știu alte variate. Pentru că hoarda nu provine din ”case cămin” ci din ”case-vizuini”. Din locuri fără spiritualitate.
Rezolvarea, mulți o văd ca pe o problemă de ”îmblânzire”. Mie, mi se pare din contră o provocare. Provocarea de a fi alături nu printre. Cu atât mai mare cu cât ești dispus să cauți și să găsești pe
cineva care acceptă să devieze și să părăsească versantul umbrit al
atitudinii lor, prin dialog. Un dialog care să provoace o reacție în lanț.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu