E un loc în această lume
unde inima-mi bate mai puternic
unde rămân fără suflare
la cât de multe emoții mă face să simt
unde timpul se oprește și nu mai are vârstă
acel loc este între brațele tale
când inima mea nu mai îmbătrânește
în timp ce mintea-mi, nu încetează să viseze
de aici, să fug nu sunt capabilă
din moment ce fantezia mă farmecă
afectată de căldura ce ne răzbate
și nu, nu-mi permit deloc să renunț
la cel ce știe cum dragostea mă face să zboare.
Și azi voi fi înăuntrul poveștii
vieții mele.
dar n-a fost ziua
pe care o voiam pe când eram fetiță
azi e o zi diferită, fără țipete
afone și gri ca o fântână.
azi-ul, e azi-ul de ieri manifestat
numai în respirația mea, prizonieră.
nori mari vor turna picuri de bună voie
peste fiecare pas
în interiorul unui cer care deține
toată adversitatea destinului meu.
Acum am nevoie de tăcere, prea am vorbit mult.
E a venit timpul tăcerii, recoltez gânduri vesele, dulci, triste, amare
Sunt atât de multe în fiecare dintre noi. Prietenoase cu adevărat? Câteva sau măcar unul?
Știu că ele pot asculta și liniștea, știu să aștepte, să înțeleagă
Cât despre cuvinte, din partea mea am avut destule și nu le mai vreau,
și ele ca și și mine au nevoie de tăcere.
Formulele dragostei sunt infinite, e suficient s-o alegi pe cea care te face fericit.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu