Educația celor de vârsta mea, mă leg de ei dar uitându-ne în jur mă sperii să văd cât de generalizat e acest fapt, a fost setată, profund și neconștientizat și ascuns în spatele unui optimism superficial și gălăgios și a unei încrederi de suprafață.
Gânduri fără răspuns, vocile din cap setate spre negativ ne împiedică spre angajamente de lungă durată spre poftă de acțiune până la capăt și complet. Păi de ce am face-o dacă noi tot știm, căci știm noi asta de la început că rezultatul va fi negativ, prost nefavorabil pentru mine.
Mi se spune că suntem mioritici.Asta ține într-adevăr de poziționarea noastră de la început ca victimă. Eu mă leg acum, de lipsa perseverenței, lipsa voinței și mai ales lenea noastră de a ne a repoziționa din nou în postura de învățare.
De aceea iar vă bat la cap cu întrebarea:
- Când ai făcut ceva nou ultima dată?
Iar dacă răspunsul nu se încadrează cumva ”în ultimele 7 zile” și să știți, și nu vă mint că vine să vă mănânce acel monstru care este ”bătrânețea plictisitoare și amărâtă plină de boscorodeli și autovenin al reproșurilor ...
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu