Cifre rotunde

Anul acesta personal comemorez niște cifre rotunde legate de ambii mei părinți. De asta mi-am și luat un răgaz în a ieși din zona rețelelor, cum se spune. Pentru mine e mai importantă intimitatea formelor de comemorare, pentru că ele îmi devin și praguri personale. De aceea am simțit și nevoia, una total subiectivă de reflecție și introspecție.

 

Am un mare ajutor în blogul meu. El îmi aduce aminte, de emoțiile și sentimentele petrecute, de exemplu acum 10 ani. Lunile decembrie 1994 și martie 2015, au fost cele mai greu de trecut și au depus zgură peste inima mea. Atunci știam că trebuie să înaintez, să fac pas după pas și să fac ce știu eu mai bine. Acum 10 ani, în martie, am albit la stadiul la care sunt și acum pentru că emoția era prea mare pe dinăuntru iar neputința de a ajuta, copleșitoare. 

 

Comemorările, reamintirile, îmi spun, au rolul de a debloca, a mă debloca. Chiar ar trebui să verificați! Nu validarea socială, nu ritualurile religioase ci modul cum alegi să te vindeci iar vindecarea nu înseamnă desensibilizare ci un mod de putea să acționezi, să reacționezi la următoarea mare criză personală. Tradusă în emoții, nu înseamnă mai puțină iubire ci înmulțită. Iar această formă de dragoste omenească, poate fi transformată în a-i ajuta pe cei din jur, cei pe care îi vezi mai speriați sau mai descurajați decât ai fost tu în momentul critic.

 

După 10 și 30 de ani, atunci când mi se face dor și mai ales când trec prin tulburențe de tot felul, îmi aduc aminte de ce am învățat în acele momente grele: Că am aripi pe dinăuntru. Ca noi toți.

 

 Ambele fotografii ale părinților mei sunt din 1960, înainte de a mă naște. 

.