Empatie

Evadez 
din bătălia existenței,
cea cu teamă 
și fără nădejde
evadez,
dincolo de adevărata realitate
urmărită de frica pe care n-o mai descarc din mine.

Într-un loc unde îmi înmoi gândul 
în inima ta,
simt pulsațiile fiecărei imagini
și bucuria de a te reflecta
ca într-un tablou, 
mereu fecund.


.

BUCURIA DE A DEVENI

”Nu-ndeajuns”-ul, e regretul meu preferat,
realitate 
încrustată  în mine 
ce-mi poluează rădăcinile,
ce mi-a amintit de bucuria de a deveni  mai frumoasă.
Sufletește.

.

Gând sentimental

mă  bucură jocul nuanțele importante
e amprenta mea vizuală
ce-alungă pericolul uniformizării,
e miza mea,
ce țâșnește
când mă sugrumă constrângerile
și când incomunicabil
 a rămas fără pic de tandrețe.

Ei da, 
când ești la câte-o răscruce, 
mai plusează și tu un pic de tandrețe ...

nu mi-e frică de treziri

 Mintea noastră e ca o paraşută, ne salvează numai dacă se deschide.   Albert Einstein  

nu mi-e frică  de treziri

doar de ridicolul strepezirilor
din prea multul  banal;
de privirile uscate  și risipite
de lipsa de ce-urilor 
oglindite doar în vitrine
de  pretenție  mea 
de mai multe porți deschise...
de furtuna spuselor 
ce mă picură toxic
și că uneori sunt sedusă 
de idei, 
adevărate manuale ale cruzimii.

nu mi-e frică de treziri

DIN ÎNTUNERICUL ALBĂSTRUI

ascuns de ochii lumii
întunericul albăstrui
se întoarce gros,
în noi ...

..........
..., grăbesc spre visul încastrat în mine
cel cu incrustații de mii de stele
și aștept magia melancolică a zăpezii:
alb și rece,
ignorând tot ce ar fi fost vreodată de știut,
alb molatec,
ce cade împrăștiind tăcere,

apoi, preschimb în lumină blândă
un surâs care te scaldă.


.

DE TREZIRE

Te-ai trezit vre-odată pierdut,
cu dorința de a vedea orizontul infinit
în ochii cuiva?
Și cu dorința arzătoare de a dansa?


Te-ai trezit vre-odată
cerb zbâtându-se,
cu coarne încurcate-n desiș
și cu ochii sperioși 
să tresari,
pentru că poți auzi
lupta 
care a mai rămas în tine?

Te-ai trezit vre-odată 
știind că universul 
este o transhumanță, 
a ta către galaxii
și de pe treptele cele mai de jos
să te furișezi către răsăritul 
unde,
mijesc zorii unor noi gânduri?




.

o mare mirare

dacă știi că ți-e menit tot binele
dacă știi asta,
și cred că și tu cunoști senzația
spune-mi? spune-mi, 
dacă eu, te văd printre priveliști atât de largi, 
de încăpătoare 
și de pline de culoare?  

tu?
unde ești? 
unde să te caut?
în apropiere de locul cheilor?
sau în locul comorilor?


.