ascuns de ochii lumii
întunericul albăstrui
se întoarce gros,
în noi ...
..........
..., grăbesc spre visul încastrat în mine
cel cu incrustații de mii de stele
și aștept magia melancolică a zăpezii:
alb și rece,
ignorând tot ce ar fi fost vreodată de știut,
alb molatec,
ce cade împrăștiind tăcere,
apoi, preschimb în lumină blândă
un surâs care te scaldă.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu