Viața mea
stă închisă
ca într-o carte
cu toate poveștile ei
nespuse
cu sâmburul gândirii nedecojit
cu înțelegerile,
neînțelegerile
și
traducerea înțelegerilor tale,
care nu devin mai clare,
doar se adaugă
ca
o umbră
încă o umbră a lucrurilor...
... Și totul
din cauza asta
doar te multiplică.
Trasee bune,
trasee compromise,
trasee deraiate,
alean,
dorințe,
nostalgii, încă netrăite
și întotdeauna plină,
o
găleată de suav
nezugrăvită,
pe chipul inimii ...
Totul pare policrom
totul mă spală de înghesuiala
ce cade în șuvoaie
spre purgatoriul din mine
totul vine la rând
așteptate fiind lăcustele-clipelor-mele
flămânde guri vorace,
ce-mi înving somnul
și-mi pietrifică realitatea
în tablouri de nicăieri,
din nicăieri,
de nepermis ...
Peste toate, porte-bonheur,
tu mi-ai dat
un zâmbet de buzunar
la purtător ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu