vineri, 16 mai 2014

tipar adecvat

........
gâfâit, revin 
din viața mea lichidă, 
fragilă,
din lacrimile de care m-am stors
ca gazdă, 
roasă,
de viermele contradicțiilor ...
în globul minții,
stele mă mușcă
și  mă ard umbrele 
ce fugeau de mine ...
e ca și cum sufletul sufletului 
se mărește
se desprinde
și crește
ca un bulgăre de zăpadă prin rostogolire
și e încă întuneric acolo,
ca și cum 
uitasem draperiile trase
să nu mai fiu fascinată de frumusețea infinitului...


și sparg tiparul
cu mulajul
primelor raze de soare ...

Un comentariu:

  1. foarte frumos!
    fragilitate de rouă - lacrima
    şi-un suflet al sufletului
    ca o jumătate de aripă ce-şi plânge cealaltă jumătate...

    te admir

    RăspundețiȘtergere