Inimă de copil

Inimă de copil

Inimă de copil 

 (”Nu-i de ajuns să privești ca să vezi...”)

 Granița frumuseții trece dincolo de florile scumpe.  Florile trebuiesc eliberate de ambalaj așa cum noi toți, într-o comunicare ideală, trebuie să ne îndepărtăm ”ambalajele”.  Iar el ochiul, el,  trebuie să primească acele imagini și acele aspecte  ale atracției spre nou, spre înnoire.

 Florile au o frumusețe genuină și admirarea lor te duc spre o mai proaspătă filozofie a regăsirii. Florile sfârșitul de februarie chiar asta comunică: un drum al regăsirii. 

 Fiecare floare, și cu atât mai mult privind la cele minuscule, firave, te ajută să-ți elimini constrângerile și să îți impui în gândire, drăgălășenia. Și noi, mai aspri și mai plini de șmirghel ca niciodată de asta zic eu, avem nevoie!

 Iar pentru că fructul este plenitudinea fiecărei plante, o floare ar trebui să-ți comunice o anume stare de zgâlțâire mentală în care înțelegerea ta să facă diferența  între amestec și contopire, între ordinarul melanj al mixturilor  și  germinarea, care este o contopire în miracol. Încearcă să privești floarea, orice floare,  ca instrument al divinului.

Asimetria, formele aranjamentului, golul ce rămâne față de buza vasului, sunt doar modalități ale minionului de a atrage atenția și de a te obliga să te focalizezi asupra smereniei. Smerenia, (umilința contrară umilirii), aceea care nu denotă sărăcie de sensuri ci o pură neînsemnătate față de măreția naturii, de puterile cu care suntem confruntați și care, într-o floare, se trezesc și se combină. La fel ca înțelegerea spațialității și pregătirea acesteia, necesită gândire. Căci  ”golul” e o necesară debarasare de vechi, pentru a face loc. Locul unde să se poată desfășura izbucnirea regenerării a tot ce înseamnă iubire, coabitare, împletire de sensuri, unde poți vedea o mini grădină a diversității.

Ca să vezi dincolo de forme e nevoie să privești dincolo de lucruri. 

Când privind în liniște, acest mic aranjament de plante, secundele se curmă, devin transparente și doar atunci petalele de porțelan alb roz se deschid și sub o inflorescență de galben vârtos, îți trimit parfumul. Suavul. Efluvii de parfum discret vin spre tine. Și în tine rămâne doar o inimă de copil veșnic mirată.

Compoziția: ramură de gutui japonez (Chaenomelis japonica), mahonia (Mahonia aquilifolium), și planta zâmbetului (Kalanckoe sp.) cu flori albe și roz.
Vas metalic (benzi argintate, 1890)



În loc de melanj 

(” nu-i de ajuns să privești ca să vezi”)

Știu acum că 
a iubi însemnă
a citi dincolo de lucruri.

De aceea îți cer 
să te convertești!

Ca să înveți să te copleșească
alfabetul divin.

Să vezi dincolo de forme
Diferența între amestec și contopire
Între melanj și germinare
Și asta să te însuflețească.

Neîncorsetat.


Și ca să triești toate astea
Slobod. 
(”Irizații caline” - editura Eubeea 2009)


.