Crisparea zilnică, esență a nemulțumirii

- Ce-i cu tine? Ce ești așa de obsedat?

- Pentru că azi haosul mi s-a părut a fi total și mă bulversează.

- Îmi pare rău, ți s-a întâmplat ceva?

- Mie nu, doar că azi parcă viața a încurcat și a aruncat mai mulți oameni peste bord!

- Ai asistat la multe întâmplări? 

- Nu, doar le-am auzit. Înmulțite. Vizionate. Strecurate. Dezbătute. S-au înlănțuit! Oamenii nu mai știu să se adapteze și atunci țipă de frustrare. Pentru mine sonorul parcă e dat prea  tare...

- Dar acum? Vezi,  de fapt e  sfârșitul zilei. Unei zile foarte stresante desigur dar ar trebui să faci ceva să  ieși din labirintul ăsta al nevoilor celorlați.

-De ce crezi că eu sunt o persoană calmă, caldă și nonșalantă? Adevărul e că sunt la fel de siktirit, încordat și tâmpit ca oricare altul! Și uite d'aia acum în minte întorc aceleași probleme ale zilei pe toate părțile, iar și iar...

- Ai încercat o altă perspectivă?

- Ca de exemplu? 

- Crisparea zilnică este esență de nemulțumire. Prețuiește conflictul ca pe ceva care te va trezi. Și noi să facem exact ceea ce ne revine. 

Restul este răbdare. Răbdare fără să cedezi.

.

.