Două
puncte de vedere despre de ce e nevoie de ”conversații” și cum acestea
devin ”semnificative”. Semnificative despre și pentru voi înșivă.
1) Cum am putea învăța mai repede? Și cu folos!
Oprește-te de a învăța numai pentru a strânge și a-ți adăuga cunoștințe. Învață pentru a fi tu însăți folositor și a le folosi. De ce? Pentru că nu ești depozit și nici groapă de gunoi. În primul rând pentru că dacă verifici sursa, alegi, sortezi calitățile, aplici cu înțelepciune auto-cenzura, valorifici informația astfel încât să existe o înmagazinare a informației la un alt nivel în creier și apare o schimbare când intervine calitatea elaborării conținutului memorării.
Acum creierul nostru e bombardat de extrem de multe informații. Doar gândiți-vă cât de mult ”vă hrăniți” cu postările de pe FB. Fără folos, fără să fie pieptănate, decât acela de a iscodi în profilul, viața, intimitatea, gândirea altora. Prea multora.
Pedagogii și studii deja reproduse din 1969 arată că pentru îmbunătățirea reținerii și a memorării e nevoie de propria experiență. Și cu cât mai multe astfel de experiențe cu atât mai bine. Dar ceea ce e important este ca acestea să fie experiențe noi, făcute de fiecare, prima dată. Nu transformate deja în rutină.
Am atașat schema numită ”conul învățării”. Scuze că e în italiană dar acolo am găsit articolul care m-a inspirat. Aceasta arată ce rămâne după 2 săptămâni după este am decis că o informația ar putea fi reținută sau utilă. Ca ea să devină utilă activ ea, trebuie experimentată.
La majoritatea, partea pasivă cuprinde cititul, ascultarea înregistrărilor audio, prelegerile, vizionarea clipurilor video, etc; iar acest stil determină (de obicei), cele mai mici procente de depozitare în memorie.
Partea activă a învățării apare când tu, te pui în acțiune: repetarea, vorbitul în public (sau într-un grup de studiu), dar mai ales punerea în practică a ceea ce ați învățat, experiență simulată, face ca ceea ce ai făcut tu să devină un lucru real (practica ca ”rol player”).
Secretul, de a putea să fi activ este angajamentul fiecăruia în studiu adăugând propria experimentare și propria experiență și nu doar în a prelua de la alții și mai ales alegerea unui studiu de calitate pentru că numai astfel implici toate simțurile în procesul de învățare. Proces deja numit ”Învățarea prin a face”.
Așadar, simularea unei situații reale, repetarea, înregistrarea apoi, ascultarea din nou și o reluarea pașilor printr-o nouă perspectivă după acțiune (eu l-aș numi spațiu de reflecție). Toate acestea vor crește nivelul tău de implicare și vor spori atenția și memorarea.
2) Când aveți o discuție e bine să doriți să nu intrați în domeniul limbajului de lemn sau să nu preluați platitudini călduțe cu reproșuri mascate de la alții (sau de la mass media). Dacă credeți că aveți de spus ceva celui cu care ești în dialog atunci asigură-te de faptul că ceea ce spui îi este util și că nu vei folosi întâlnirile ca audiență pentru propriile probleme, propriile admirații, propriile foloase. PS: A avea un dialog, nu are nimic de a face cu postarea unei sentințe sau citat pe propriul profil FB. Pentru mine , un dialog începe prin a ne uita ochi în ochi și a ne zâmbi. Restul sunt bătălii. Restul sunt sloganuri.
Asigură-te că vei asculta tot ce este spus în așa fel încât vei putea găsi măcar o minimă idee constructivă de luat cu tine acasă.
Asigură-te că nu vei permite obișnuinței tale de a vorbi încontinuu după ce deja ai punctat o anume problemă. Și că ceea ce spui, va avea relevanță directă cu subiectul întâlnirii nu o iei pe arătură.
După articolul
https://monicafortino.com/2016/12/16/il-cono-dellapprendimento-un-metodo-per-imparare/
.
1) Cum am putea învăța mai repede? Și cu folos!
Oprește-te de a învăța numai pentru a strânge și a-ți adăuga cunoștințe. Învață pentru a fi tu însăți folositor și a le folosi. De ce? Pentru că nu ești depozit și nici groapă de gunoi. În primul rând pentru că dacă verifici sursa, alegi, sortezi calitățile, aplici cu înțelepciune auto-cenzura, valorifici informația astfel încât să existe o înmagazinare a informației la un alt nivel în creier și apare o schimbare când intervine calitatea elaborării conținutului memorării.
Acum creierul nostru e bombardat de extrem de multe informații. Doar gândiți-vă cât de mult ”vă hrăniți” cu postările de pe FB. Fără folos, fără să fie pieptănate, decât acela de a iscodi în profilul, viața, intimitatea, gândirea altora. Prea multora.
Pedagogii și studii deja reproduse din 1969 arată că pentru îmbunătățirea reținerii și a memorării e nevoie de propria experiență. Și cu cât mai multe astfel de experiențe cu atât mai bine. Dar ceea ce e important este ca acestea să fie experiențe noi, făcute de fiecare, prima dată. Nu transformate deja în rutină.
Am atașat schema numită ”conul învățării”. Scuze că e în italiană dar acolo am găsit articolul care m-a inspirat. Aceasta arată ce rămâne după 2 săptămâni după este am decis că o informația ar putea fi reținută sau utilă. Ca ea să devină utilă activ ea, trebuie experimentată.
La majoritatea, partea pasivă cuprinde cititul, ascultarea înregistrărilor audio, prelegerile, vizionarea clipurilor video, etc; iar acest stil determină (de obicei), cele mai mici procente de depozitare în memorie.
Partea activă a învățării apare când tu, te pui în acțiune: repetarea, vorbitul în public (sau într-un grup de studiu), dar mai ales punerea în practică a ceea ce ați învățat, experiență simulată, face ca ceea ce ai făcut tu să devină un lucru real (practica ca ”rol player”).
Secretul, de a putea să fi activ este angajamentul fiecăruia în studiu adăugând propria experimentare și propria experiență și nu doar în a prelua de la alții și mai ales alegerea unui studiu de calitate pentru că numai astfel implici toate simțurile în procesul de învățare. Proces deja numit ”Învățarea prin a face”.
Așadar, simularea unei situații reale, repetarea, înregistrarea apoi, ascultarea din nou și o reluarea pașilor printr-o nouă perspectivă după acțiune (eu l-aș numi spațiu de reflecție). Toate acestea vor crește nivelul tău de implicare și vor spori atenția și memorarea.
2) Când aveți o discuție e bine să doriți să nu intrați în domeniul limbajului de lemn sau să nu preluați platitudini călduțe cu reproșuri mascate de la alții (sau de la mass media). Dacă credeți că aveți de spus ceva celui cu care ești în dialog atunci asigură-te de faptul că ceea ce spui îi este util și că nu vei folosi întâlnirile ca audiență pentru propriile probleme, propriile admirații, propriile foloase. PS: A avea un dialog, nu are nimic de a face cu postarea unei sentințe sau citat pe propriul profil FB. Pentru mine , un dialog începe prin a ne uita ochi în ochi și a ne zâmbi. Restul sunt bătălii. Restul sunt sloganuri.
Asigură-te că vei asculta tot ce este spus în așa fel încât vei putea găsi măcar o minimă idee constructivă de luat cu tine acasă.
Asigură-te că nu vei permite obișnuinței tale de a vorbi încontinuu după ce deja ai punctat o anume problemă. Și că ceea ce spui, va avea relevanță directă cu subiectul întâlnirii nu o iei pe arătură.
După articolul
https://monicafortino.com/2016/12/16/il-cono-dellapprendimento-un-metodo-per-imparare/
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu