Marea debarcare

Imitativul,

Acel monstru rânjit,

cu carapace

ofensator fortificată,

m-a’ncercuit într-o blocadă.

Mi-am cantonat,

ofensiv,

provizia nouă

de interogaţii:

Plutonul de execuţie al stagnării.

Cosmetizare

Insist, la eliminarea măştii

De pseudo-argumente,

Tocite

Găunoase.

Curăţ machiajul prăfuitului rânjet,

Al gândirii blocate.

Nu mă mai eschivez

Să-mi repar limpedele.

Organul de zâmbire al sufletului!

Solilocviu

Violetul,

Sugrumă pandemia

Neomologată încă,

a platitudinilor.

Virusul hibrid al stereotipiilor,

Contagiază

Cu

vâsc stufos,

ici colo,

funciarul din mine.

Tineţi-vă bine

Gânduri bune!

Spăl podelele creierului cu

Torent înlăcrimat de Cuvânt.

Ahhha!!!

                                                   Azi … şi... mâine….

Azi,

îi iubesc pe  oamenii-fereastră ei te lasă să le priveşti sufletul şi deschizându-le sufletu' fereastră.  Savurezi frăgezime şi miresme.

… îi iubesc pe oamenii-poartă, ce te primesc oricând oaspete, fără ascunzişuri subtile, fără ocolişuri. Uşă deschisă mereu la nevoie.

... şi pe oamenii-fântână arteziene ce ţâşnesc fără nici cel mai mic efort să-ţi potolescă  setea. Revărsare pentru oricare însetat … fără oprelişti!

... îi mai iubesc şi pe oamenii-arlechin veşminte multicolore şi vesele, făra buzunarele egoismului.

azi, îi iubesc total pe oamenii-omidă ei renasc cu  aripi.

Ah, ah mă vait eu ...:   -"Azi"-ul e uşor, prea e vorba de prietenii mei!

Dar  "mâine" îi voi iubi şi pe cei indiferenţi mie?

Eu voi fi fiind acela care aruncă plasa, să îi  pescuiesc şi … pe oamenii-oglindă,  perfida imagine reflectată dintr-un  "mine linguşit"?

pe oamenii-vitrină, exemplare rare de elitism sau recipiente de lux, ticsite şi îmbâcsite expuse vederii,  oamenii-dulap, nesăţioşi prin comorile lor egoist ascunse vederii,

oamenii-preş laşi ce se acceptă călcaţi,

oamenii-monedă cu sclipirile lor zgârcite la mărunţişuri.

Pescar în mlaştini ? Ce undiţa, ce momeală ??? ... Eu? ... doar cu permisiunea Domnului meu.

Morală desuetă

Ca oaspete,

Când sunt poftit,

Şi, ca şi orice invitat,

Desculţ,

La pragul minţii tale,

Mă’ncumet

La o clipă de plimbare.

La primul pas

Mă-npotmolesc

În simţuri fără tact.

Şi-n zemi incerte

’not abstract.

Te mângâi,

Dar sfârâie feroce-o coardă a firii,

Orbecăi,

Şi sorb din aburii’njosirii.

De-a scalda tu te joci!

... la mlaştini?

E’un joc sublim,

Divin,

De răsfăţat

De om neîncercat,

… neluminat.

Hei !

Suflet pururea trândav:

Insinuant,

Inviorant,

Un gând firav,

Mă gâdilă şi mă demască:

–  „Ce-ar fi ... să-ţi instalez, încet în cap

Lumină electrică albastră.”

La castel

În castelul  liniştii aparente,

Granitu’ nevolniciei,

-i zid de pavăză şi de-adăpost,

Ce privatu-ma de fantele

Răsăritului şi de’apus.

Câinos, mă strânge.

Jur împrejur

Obscurul debordează-n semne.

Buzat,

Vulgarul se resfrânge,

Şi molcome şipotesc dorinţe doar,

Viciind,

Ideile mele mai bune despre viaţă.

Captivă, în noaptea din inimă

Mă migălesc la

Chilimul

Dintr-un roi de  reminiscenţe ale lui:

„A descoperii fără glas, văz şi urechi”.

Un infinitiv prea lung, însetatului suflet.

Rândunica de ferestră, din vis,

mă provoacă

să descui colivia

păsării inimii.

Iată,

Vă dau bineţe din cupa de nectar a Vieţii.

Mângâiate

Sub un pod de gânduri,

Deznod idei.

Paradoxal,

Alfabetând,

Într-o mişcare,

Ludic mângâiată

Iau literă cu literă,

Ş’obţin tot croiuri după tiparul meu,

Punându-l în  “bie” pe-a  a Fi. 

Fără excentrităţi.

obscenităţi,

desuetudini,

fără labilitate de zâmbet mut şi  acru,

acru,

sărbătoresc azi literă cu literă,

Şi acordez vibraţiile lor

Blândeţii;

Le-nmoi în lapte,

Copilărindu-le cu proaspăt,

Şi absob cuminte  ‘A-Z’-etul.

În jocuri, înşiruindu-le

Le ecranez,

Sonorizez,

Şi le salvez

din Second hand - uri.