Azi … şi... mâine….
Azi,
îi iubesc pe oamenii-fereastră ei te lasă să le priveşti sufletul şi deschizându-le sufletu' fereastră. Savurezi frăgezime şi miresme.
… îi iubesc pe oamenii-poartă, ce te primesc oricând oaspete, fără ascunzişuri subtile, fără ocolişuri. Uşă deschisă mereu la nevoie.
... şi pe oamenii-fântână arteziene ce ţâşnesc fără nici cel mai mic efort să-ţi potolescă setea. Revărsare pentru oricare însetat … fără oprelişti!
... îi mai iubesc şi pe oamenii-arlechin veşminte multicolore şi vesele, făra buzunarele egoismului.
azi, îi iubesc total pe oamenii-omidă ei renasc cu aripi.
Ah, ah mă vait eu ...: -"Azi"-ul e uşor, prea e vorba de prietenii mei!
Dar "mâine" îi voi iubi şi pe cei indiferenţi mie?
Eu voi fi fiind acela care aruncă plasa, să îi pescuiesc şi … pe oamenii-oglindă, perfida imagine reflectată dintr-un "mine linguşit"?
pe oamenii-vitrină, exemplare rare de elitism sau recipiente de lux, ticsite şi îmbâcsite expuse vederii, oamenii-dulap, nesăţioşi prin comorile lor egoist ascunse vederii,
oamenii-preş laşi ce se acceptă călcaţi,
oamenii-monedă cu sclipirile lor zgârcite la mărunţişuri.
Pescar în mlaştini ? Ce undiţa, ce momeală ??? ... Eu? ... doar cu permisiunea Domnului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu