(Un mereu, două mereie)
Fulgere, p-un munte de bazalt
Şi toţi aşteaptă-ngenucherea-mi;
Mereu, mereu, îmi zmulg tot binele din măruntaie
Mereu... cică-mi fac deparazitare...
Deposedată de matricea
De fabricat monede de imaculare,
Par sărac – secătuită ...,
Doar bruştele iluminări,
Funigei, în gulag
Încrestatu-m-au:
-„Vă spun,
Recunosc,
Si-n ruptul capului n-accept să mă predau,
Căci oamenii au drept la jaru’
Ce le licăre mocnit în vatra din adâncuri.
Semnat: hornar (în ilegalitate) de inimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu