Leyla şi Mecnun

 

I. Lui Mecnun

Te iubesc ca şi fiică a durerii

Stalactită prelung-alungită de dor,

Lucidă,

Fără tristeţe,

Fără vaiet.

În aşteptarea-ţi,

Ale mele oftaturi,

jumulesc zilnic,

norii,

de fotografia ta.

Şi numai spinii intuiţiei

Spinii imposibilei regăsiri,

Îi îmbrăţişez strâns, zefiriu.

Te iubesc fără mască,

Un alt chip de Aladin,

Prizonier,

Între comori.

Sufletul reverberă-n bulboană,

Inima ţâşneşte,

Şapte izvoare din

Incandescenţa celestă,

Şapte şiroaie de apă deja plânsă,

Te caută,

Sunt ţie, făgăduieli;

Colivia mă strânge;

Zadarnic,

Chinul meu mă măsoară, prizonieră între ţărmuri

Cu aripi frânte,

Prizonieră între tărâmuri;

Sufletul mă apasă,

Împrăştii muguri de smirnă

Numai, prin ciocuri de mierle;

Fascicule vulnerabile de degete culori

Chemătoare, se-nvârt în văzduh

Caleidoscop

Marcând drumul.

In seceta tăcerii de tine,

Un val de iubire

Se sparge la ţărmul ermetic al temniţei mele aurite,

Stropi ce caută,

Fără oboseală

Neperechea noastră încă.

              II. Layli-ei

„Dragostea-i lungă dar scurtă-i nădejdea ...”

Fuzűlî

Te caut,

Nu mă pot împotrivi dulcii chemări din mine!

Călător insomniac,

Vreau să substitui obsesia infinită a visului cu tine

Pe-o unică clipă de realitate.

Cât de grea este această lecţie,

A acceptării unei poveşti fără de sfârşit.

Deocamdată mă scutur, nestrunit

De cei ce-mi azvârlă lassouri de neîncredere.

Te caut!

Voi ştii neîncetat, să te caut?

Mă zbat,

Mă străbat

Labirinturi de uitare;

Mă extrag, din cavităţi întortocheate

De rătăcire şi pierdere a ţintei perpetue...

Apoi în noapte doar, pot străbate cărări prin codrii.

Întunericul,

Vălătuci şi abur,

Blând, mă vor apăra

De umbre, de obsesii şi năluci.

Te caut,

Disperarea mă încorsetează când presimt că paşii tăi

Tocmai au creat spaţii - chemări,

Dar unde eu sosesc prea târziu

Ş-ador, aroma emanată de urma ta, din colbul drumului.

Te caut,

Sunt când călător stelar,

Când căutător în pulberea zburătăcită de şirul lung de caravane pân’ la oază;

Îs prada scorpionilor.

Nu voi conteni

Să privesc cu alţi ochii de acum,

Ochii mei cernesc,

Cetăţi cu santinele şi turnuri în loc de patriarhalele târguri,

Ziduri posomorâte, în loc de cămine albe şi vesele,

Şi gratii dese tot mai dese la uşi şi ferestre.

Verdele şi trandafiriul sunt acoperite de putregaiul cenuşiu al neliniştii.

Te caut,

Călătoria asta până la tine,

mă preocupă-n mod definitiv şi solemn

Mi-am alungat şi propria-mi moarte

Chemând-o pentru un alt termen

Şi deja ostatec al nepământenelor arătări,

Am primit dezlegare

Să mă arăt

Doar după ce eu fi-voi ajuns să cunosc curtea prezenţei tale.

Şi totuşi, mânat năprasnic

Din spate,

Sunt

De, doar efluvii de nădejde!

Te caut,

Perpetuu,

Cu certitudinea că

Ne vom întâlni în paradisul unde paralele se vor contopi.