Plasmă

Plasmă (I)

Vrând – nevrând,

Credinţa

credul sedusă de firea egoistă

placentară

zideşte-n

travaliul lumii mele,

şi mă izbeşte

intrând adânc

În Faceri.

Hipnotic, rememorez furia cu care-mi pierd memoria,

E ca un zer ce se scurge la teasc

Şi tactil, penetrez bucuria coagulării

Sperănd să-I cuprind sâmbure de Inalterabil.

Plasmă (II)

–  „ O Domnul meu! Să-mi dai, aş vrea şi eu ...”

Opreşte-te! Nu cere! ... A câta porunca-i?

Divinul te-a’nzestrat cu Tot

Cu faptă, gând, cuvânt şi cu ardoare.

Şi tu, mai vrei să completezi ne-ndestulat?

La ce râvneşti?

Tot tu te siluieşti?

... şi te compari?

... te milogeşti!

şi jefuieşti adaosuri de milă de la semeni

cerşind de fiecare dată, bonus

special al tău, numai al tău.

Absorbi,

Vampirizând,

Fermenţi

De la atâtea şi atâtea nevoi lumeşti, mai pline de nevoi ...

Şi creşti, te  umfli...

Devii îmbelşugat?

Ca să devii cămară? ... şi depozit?

Cerând mereu,

Te ţintuieşti acolo unde eşti,

Te plictiseşti,

Te ofileşti,

Şi încetezi de a fi escaladare,

Provizia-i de folos?

Doar ştii,

Că Pacea sufletului n-are buzunare!

Plasmă (III)

Sunt

O dâră a destinului,

Eterică,

Comensurabilă.

M-am întrupat, pigmeu,

Într-un  sfiicios discurs de adoraţie,

Pentru că sunt din breasla,

(Azi neglijată),

A gravorilor de aureole.

Asta fac zilnic,

Vă înconjor cu nimburi.