Port vină,

 

...căci inima mea

parceluită-i, cu dragoste uzată.

Port vină mare,

La inimă!

Bat-o vina!

Zeci de ani

Am luptat învăţat,

Luptător cum sunt,

Păzitor cum sunt,

Să mă apăr de dragoste.

Ele răsăreau ca brânduşele

Io le tot călcam cu câlcâiul

Pînă ce şi călcâiul s-a supărat şi a făcut stânga-împrejur.

Şi dus a fost!

Asta ieri şi alaltăieri  ...

Da măi!

Mă bombardau cu dragostele ...

Cu toţii.

Ale lor!

Doar.

Rezist!

’Îs campioană tehnicilor de apărare

Am câştigat trofee

De s-au umplut vitrină, ochii mei.

Ambii!

Nu mi-a scăpat nici  o sesiune,

nici o reţetă,

emisiune,

nici un exemplu.

Pe dinafară le ştiu.

Am învăţat cu timpul,

cu trupul,

să mă-mpotrivesc.

Şi buzele... şi ...

Până şi mizerabila unghie mică

Nu iubeşte nici cât negru!

La asfinţit

am reuşit

să-mi inoculez  vaccin

să nu răspund la venin

în aşa fel încât să devin imună.

Imună la dragoste?

Nu-i aşa că eram nebună!

Inima mea de tablă

e zgură.

Inima mea de clopot

e ecou

… după iubirea nimănui.

Bang! Bang!

Inima mea de mierlă

’i mierliţă pestriţă.

Inima mea de carne,

îi din carne de pui şi

s-a trezit subit a fi o supă fierbinte.

Dar făcătura naibii!

La’mpotriveala mea

au prins a se dezintegra osişoarele, subsuarele inimii

şi de la rosătură

(eu cred, era prea multă zgură!)

am făcut o plagă

bleagă.

M-am ales cu-o  scrânteală de toată frumuseţea.

Bandajată,

zdrelită,

putregăită bătrânica mea,

ticăia,

tinereşte vibra.

Şi tic-tac, tic-tac,

tot a dat colţ de iarbă

la colţu’ zidului

pe-o arteră principală.

Şi capra păştea

Că ele, caprele, iubesc iarba crudă.

Şi căpriţa,

de gust bun ce-avea,

nebunatica,

mi-a păscut

de verde ce era

                           ... toată inima