Joc

 

Lasă-l,

când naşti Cuvântul, s’orăcăie oricât la vama firii,

Cea bine pieptănată

De înţelesuri fade.

Alăptează-l pe hulpav

cu sensuri decojite,

miez cărnos-smântânos;

cu calde ispite,

de litere încins prohibite.

Silabiseşte-te-n el, cuibărit,

în imagini grăit sacadate,

răscolite,

lipite de inimi vrăjite,

apoi, cuprinde-te’n el,

ca un menestrel,

promiţând serenade,

la verande,

de suflete,

flămânde de cuvinte,

gata aburinde.