ceia ce constituie esența

 "Îți mai aduci aminte ziua când ai luat soarele și mi l-ai pus în suflet?"(Lucian Blaga)

În interior
Eu, scribul
propriei minții,
adevăratul cel făr' de lesă.

- Ce lume populată ai tu pe-acolo?
Zise-i tu.
C-o tușă plina de umor
Chiorându-te în clar obscur.

Te pun să te ștergi pe picioare
în mod repetat,
chiar la pragul minții,
Și-ți dau voie s-o iei cătinel
Pe cutele alungite și sinuoase
ale scoarței mele cerebrale.

Și tot cenușiul pe unde treci tu, se trandafirește.
Așa înțeleg că-mi ești demult printre lucrurile esențiale.

Meditație

Astăzi, m-am uitat la cer. Nesfârșită, clară lumină.

Apoi m-am uitat în mine însumi până mi s-a făcut pielea găină. Cum voi face ca totul să fie bine? Înlăuntru nu sunt doar o colecție de experiențe, lecții de viață ci ... și o surprindere de bucurii și neașteptate îndumnezeiri .

Nu presupun nimic, dar am totodată mari speranțe și mă voi aștepta ca eu să-mi aduc noi surprize. Și că, în călătoria zilelor ce vor urma voi întâlni un alt șuvoi de oameni. Plini de prospețimea neprevăzutului. Aceasta este rugămintea mea. Și ăsta mi se pare un gând insuportabil de frumos, ca mirosul de pajiște în ploaie

Scrie! ...Prin scris ne apropiem de Dumnezeu şi de ceilalţi. Dacă vrei să înţelegi mai bine rolul tău pe lume, scrie. Încearcă să pui suflet în scris, chiar dacă nimeni nu citeşte cuvintele tale – sau, mai rău, chiar dacă cineva ajunge să citească ceea ce ai fi vrut să nu fie citit...O hîrtie şi un creion fac miracole – alină durerea, fac visele realitate şi amintesc o speranţă pierdută. Cuvîntul este putere.” (P Coelho)

numărătoarea

Mă gândesc cum învățam să numărăm zilele. Una cu încă una. Și cum ele, se cuantifică prin lucruri materiale și la prea puțini, în cât de strălucitoare i-a fost bucuria și în cât de prielnice i-au fost ultimele zboruri spre iluminare.

spectacolul străzii

Mă uit pe stradă și văd, văd poveștile oamenilor, mergând pe lângă mine. Povești agitate, atașate pe figura fiecăruia. Și încercările de a le ascunde sub măști prost confecționate. De ce nu te-ai bucura de absolut toate trăirile tale?

interesant

Mă uit și mi se pare plin de interes pentru mine atunci când după ce, cineva citește ceva scris de mine, își dă cu părerea despre viața mea și mai ales despre viața lor. 

Nu e o oglindire și o re-oglindire. 

E dospeala unui aluat proaspăt pregătit, un joc de emoții ce aromează trăirile celorlalți. 

În sâmburele meu

Principala mea armă, este zâmbetul meu,
principalul meu scut pentru suflet, 
e inima mea 
o fortificație plină de flori.
Atât de multe flori neveștede, într-un loc.

Suflete de gheață,
Voi, ce nu mă pricepeți:
eu îmi asum mlaștina din mine!

... și zilnic o însămânțez ...