Anti alienare - I -

Suntem așa o lume captivă, dacă nu mă credeți uitați-vă la emisiunile meteo. Suntem tratați  cu cuvinte sfătoase  și dai  acolo ori peste o dădacă cu rol de cloșcă ori peste un oracol care-ți toarnă vești înspăimântătoare,  ambalate și recitate de nu te mai lasă să te uiți pe fereastră. La sfârșitul fiecărei emisiuni - în care neapărat nu uiți să admiri și hainele prezentatorului - ai acumulat atâtea frustrări de rămâi o bună bucată de timp într-o atmosferă izolată ca de azil.

Nu zău, chiar dacă e  sfârșit de săptămână, avem deschis și astăzi! La minte mă refer... 

.

De-a mura-n gură

De ce vrei toate mură-n gură?
Pentru că în sinea ta  crezi  că eu sunt pentru tine 
o vale unde îți poți  arunca toate plângerile!

Chiar crezi că mai aștept mult? 
Crezi că mai pot face asta?
Mă uit cum  îți tergiversezi viața,
clipă de clipă.

Amâni
până la gustul încercănatului gând
până ieși din improvizații
până te asculți atunci când nu te mai ascunzi
până te reașezi
până te pui în papucii mei
până faci un decupaj de la viața reală
până începi să mă sărăcești
până la neîndurare.

De ce vrei toate mură-n gură?

Imaturitatea e o cale foarte grea 
și gravitează numai în jurul celor ce o iau în serios
Ea, nu e un sac plin de mistere
să-l car în spate viața toată,
ci un miracol
o nou descoperită magie
care se hrănește cu mângâieri și cu zâmbete. Neapărat reciproce.

Despre substanța mea imperfectă

Orele sunt dense și pline
de perisabilități continue,
de imaturitate,
o cale foarte grea
fără fantezii,
pe care prea mulți o iau în serios
și nu li se mai dă din spinare jos.

M-am săturat să mă simt inventată
ca ingredientul secret pus
în rețetele tradiționale;
nimenea nu mă cunoaște cu adevărat
căci inclusiv umbrele
mi le-am amanetat
dar azi mă simt inspirată,
nu voi mai accepta nimic mură-n gură
așa că îmi iubesc greșelile,
și  improvizațiile,
și amărăciunile ,
și emoțiile toride
și  întreagă, substanța mea imperfectă
de la care fața mi se luminează
la simpla fantezie 
că mă voi trezi
pierdută-n punga de cadouri a cuiva.

.

În fața ochilor

Vino să te privesc
să te văd în noua ta lumină!

Știu că liniștea sunetelor 
se adună în tine 
și-ți compun expresia feței,
noua expresie,
ce țâșnește azi ochilor mei
din ochii tăi.

Știu că am în față 
o altă fațetă a chipului tău omenesc
necunoscută
chiar și ție
și așa cum este de proaspătă,
plină de dorință de aventură
ea va călătorii în jurul lumii
de aici înainte 
plină de însuflețire
până va fi pescuită de păpușarii mânuitori.

Ce dacă-i iarnă
Printre sentimente
Ce dacă vom fi prinși în capcane de ghețuri
și vom trăi o perioadă din surâsuri congelate
eu, mă simt fără frică

pentru că am înțeles
din ce lut și din ce amprente
te plămădești
și că odată fiind sub lumina ochilor mei
te vei reinventa.

Din nou și din nou. 

Vino odată în fața ochilor mei!!!

.

Marele trofeu

Mă văd ca un nomad
pe drumuri cețoase
în care plutește frustrarea pe lângă mine.

Te-mbie.

- Și nici nu am aflat povestea ta?
- Nu știu ce vrei de la mine? Varianta scurtă? Cea cu detalii?
- Cea adevărată! Așa cum îți aduci acum aminte că ai trăit-o, 
înainte ca s-o faci să plângă
înainte să-ți plângă de milă.

Nu vreau să-ți fie milă de tine, 
povestind
ci să descoperi
că uneori când doare
chiar atunci vocea ta atinge cerul
și că munca ta a avut un sens, 
a meritat efortul.
și că de asta vei merge înainte
ca să duci mai departe ce te-au învățat anii
și că de fapt te încarci cu daruri.

Continuu.

Dacă vrei ca oamenii să te iubească, 
pornește iar la drum.

Ca un fluviu prin deșert.

- Ce idee? Cum să fac asta?
- Ca și cum tu ești ”marele trofeu” nu o simplă linie de plutire.

.

Vai de capu' nostru!

Vai de capu' nostru
Vai de capu' nostru
În ce lume trăim!
Am devenit în toate felurile,
nu mai știm să folosim vorbele
pentru că suntem dibaci,  d'aia!
Și pentru că totul e la derută!
Și nu (ne) vedem că suntem pe bandă rulantă.
 
Da' de ce nu? întreb,
doar avem o viață de salvat;
avem motoare puternice,
totul ține de consistență,
de dezvăț uneori,
și-o rezervă veridică de sens în arhitectura vieții
cu multă, multă blândețe în ea.

S-adăugăm și o bună măsură de fluturii în stomac pe când aruncăm priviri misterioase
pe cornu'lunii.


.

Cam tot ce există

Chiar în clipa asta mă gândeam eu 
că nu sunt aici 
ca să iubesc o singură persoană
ci să iubesc cam tot ce există
prin prejur.

Spun asta 
și dintr-o dată mă simt 
misterioasă orchestră
din care nu,
nici măcar nu știu ce instrumente îmi sună 
și-mi strigă 
în adâncul meu.

E atât de greu să văd 
că port înăuntru mereu
o mică fărâmă de nebunie 
și nu un simplu gunoi în ochi.


.