Meditațiune

Întâi, lași corpului obosit
Să-i tihnească.

Ce să-i tihnească?
Toate cele.

Mai apoi asculți toboșarul din inimă cum adoarme,
Potolești  mintea.
Și, faci liniște în tine.

Apoi te îngropi binișor în adânc,
În necunoscut.

Pe poteca sufletului
Te-afunzi încet 
La pomul din mijlocul Raiului.

Și pot să pariez că d'aci înainte
Vei păși spre lumină.