Să fi echilibrat, moral, drept a devenit azi sport extrem.
Să respecți legile, la fel.
Să ai principii și sa-ți conduci viața dup ele,la fel.
Să ai o cultură pentru toată lumea, să ai sufletul împletit cu emoția permanentă, să mergi pe drumuri ce explorează creativitatea, la fel. Normalitatea, a devenit rară și uneori fără de repere de marcă.
Cred că mă întreb zilnic: Și unde mă găsesc eu însumi în toate astea?
- Este o lecție pe care o învăț, cu greu o învăț: Vorbim prea mult, luând de bune explicațiile unora, repetând cuvintele altora, fără să le gândim, fără să le filtrăm, fie că sunt imense ca uriașele adevăruri, fie că sunt nimicuri bune de azvârlit la coș. Vorbim, folosind o energie de cascadă care să prăvale. Vorbim fără să înțelegem, că de fapt aceasta este adevărata manipulare, pe care ne-o servim unii altora. Clinchet, zorzoane, gol, asurzire. Permanent. Nu este numai obiceiul verbalizării primului gând ci faptul că nemaiavând răbdare, oamenii ”se lămuresc”, vorbind. Ne folosim și râdem de cuvântul eronat și de enormitățile afișate pe posturile TV, ca de un lucru firesc. Nu e vorba numai de superficialitatea dialogurilor ci de o condiție bașcălioasă a socialului în care ne aflăm și care ne cere că trebuie să ne exprimăm oricum. Nu contează dacă avem au nu, a spune ceva.
Mă întreb, de ce nu ne exprimăm și altfel, căci putem spune 1000 de lucruri diferite și fără să ne vorbim?
Oare la ce nivel vom înțelege că odată ajunși la esențe, nu mai e nevoie de chiar atât de multe cuvinte. Și că de aceea avem nevoie, ca măcar odată pe zi să accesăm nu cuvinte-cuvințele ci CUVÂNTUL.
Nicolae Steinhardt, a folosit odata un termen (nu știu în ce context) dar mi se pare deosebit de frumos: cristalofilie. Cristalo - filie, pentru mine, înseamnă iubirea: de puritate, de claritate, de transparență...
(*-filíe (vgr. philia, ĭubire, amiciție). Sufix substantival feminin care înseamnă „ĭubire de”)
Cuvintelor noastre, o vreme de cristal :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu