atracția către imaculare

sunt un mim ce joacă cu cortina trasă
un rol de salt mortal,
fără plasă,
între un gând și altul.

sunt patrimoniu maleabil
pentru un afară de ne-înțeles,
porți atât de închise
cu priviri furiș nehrănite,
ce-mi fugăresc intimitate
de mă fac,
să-mi cer iertare de toate defectele mele,
vlăguită.

sunt zâmbetul timid, de firavă floare albastră
cu tupeul, c-ar vrea să stea de vorbă cu marea
când îmi alung necredința pășitului pe ape
cerându-mi întruna
să mă-ncunun cu curcubeuri.