Sufăr de teama de a nu te pierde
Dar de-acu'
te-oi pune-ntr-o basma!
basmaua-i înnodată pe-un ciot,
și te-oi purta
în călătoria mea.
Și ș-așa din boccea
te scurgi strop cu strop
Și mă sleiesc de lacrimi
Ca să te umplu la loc.
Prin deșertul format,
zvântat,
vom merge,
noi doi
pe o cărare-ngustă
mai presus de nori
în acel spațiu,
unde gândurile nu mă mai dor.
Ca să redevin bob de rouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu