neliniști, care nu-nghit singurătatea
ce mi se sparg în bucăți
când cineva,
îmi cumpără inima pe nimic ...
... în umbre alungite și lugubre
se rupe zăgazul realului
și cascade de intuiție spulberă toate tăcerile călduțe
și iese din ceață
tot ceea ce negam mai ieri
din mine însămi
până ce liniștea,
mă-mbrățișează cu forța,
și până ce rănile sufletului
se-nchid în uitare.
Ș-apoi pornim mai departe ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu