Iaca'șa și iar așa ...

Încep să-mi cunosc  slăbiciunile 
și niscaiva puteri abandonate
(părăsite un pic, făr'de-a fi uitate)
și n-o să fac din asta drame sentimentale
ori coruri de văietături ...

Doar monologul meu interior
se va schimba
radical
ca să diger mai bine unele cuvinte
ce-mi rămân sleite pe cerul gurii
ori de câte ori
dedesubtul,
își bagă coada
și mă trimite-n telenovela vieții...

Și pentru că știu că viața mea e un continuu
o sumă de puncte de urcuș-coborâș, 
ocolișuri și obstacole întortocheate,
în modelul lor unic,
am eu,
o așa mâncărime pe limbă 
să v-o zic,
c-aș zbura c-o așa stare
de ”iaca, io mai pot”....

.