Vântul îmi va da aripi din nou

Plecă din inima mea, trenuri de cuvinte
fără să știe-n ce gară te vor găsi.
Poartă cadouri căzute din cer 
și diminețile mele de zbor
și răsărituri trăite-n așteptare,
duc limpeziri din gândurile ce m-apasă
topitura de neguri a demonilor mei
rafinată-n structuri fin transparente...
 ... peste tot eu, în bătălia contra sterilului...

Mă trezesc din nou,
nescrisă coală de hârtie
cu gânduri
ce cad pe ea
ca fulgii de nea
gânduri ce dor în nevinovăție
povestind că vântul îmi va da aripi din nou
aripi de nostalgică duioșie
spunându-mi, c-o să vii.

.