TĂCERE

Îmi stai la marginea privirii
nescăldat în lumină
și gândurile tale-s dureri doldora
ancorate ca zăpada-n copaci, 
pân'ce inima mea dă-ndărăt ...

Între noi, pe cerul de oțel al dimineții
zborul zvâcnit al unei păsări 
e ca un țipăt ce ne prelungește tăcerea.

Iarna, mă ia iarăși cu ea.






.