Porțelanul străveziu, în albeaţa lui, e deja gata.
Pictura-i măiastră.
Unicat şi valoare.
Un dar atât de preţios și
o lipsă atât de mare, atât de mare a celor care merită să-l
primească.
Pofta de rafinare determină urcuş!
Atunci de ce suntem
într-o cocină?
Sau ne credem doar într-o cocină?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu