Azi dimineață mă uimeam cum și că au trecut 15 ani din cel de-al treilea mileniu. Numai dacă încep așa și-ți dai seama că spusele-mi vin din sperieturi din astea milenariste. Pentru că mi-e o frică (or ție ţi-e?) că au mai trecut ceva ani semnificativi din viața mea (a ta) la care mi (ți) se încolăcește o spaima de-a dreptul ontologică! Dar n-o spun.Zău că nu! Dacă noi vorbim în termeni ”de generații” și de 0,0015% dintr-un mileniu părem filozofi și nu fricoși.
Eu de fapt, în anii ăștia am devenit şi mai înţeleaptă şi mai bogată. Fie vorba între noi, nu bogată în bani ci bogată în oameni și-n dreptul meu de a mă prezenta în faţa Divinităţii cu o de desagă de trăiri generate în şi de câţiva oameni pe care i-am cunoscut în această viaţă.
De care oameni? Dintre cei drepți, care au născut zâmbetul lumii.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu