Idolatrie fără obiect

Ce idee, la oamenii ăștia împrejur
Mă confundă cu îngerii!
Ce fel de tipar e ăsta, zău?

Și până la urmă ce ajunge în propriile voastre urechi când vorbesc și ce iese?

La o adică de ce să mă iluzionez?
mi, ți, ni,  vi,
se bagă zilnic măști sub ochi
dansează sub ochii noștri
un anume festival al grotescului,
și mă, vă, ne,  
pun să fiu tratament veșnicilor dezamăgiți
atârnați de judecățile altora
în chingi de oftaturi
și ponegreli.


Înainte să vă idealizez pe voi
eu, vouă vă, ...
înainte să arunc tot scepticismul de care sunt în stare
și să-mi târșâi îngrijorările
află că nu-s colet cu judecățile străinilor
și nici dantela-n care prietenii să tricoteze
dureroase amintiri
de la înfumurați, pompoși și egoiști.

Te rog nu mă bloca în mintea unui adult
nu mă face să fiu ce nu sunt. 

.