Probleme la zi - II - Insondabilul

Fraze mediocre,
trăiri anapoda
zânele mele cu baghetele gata-ncărcate
plecat-au departe...


tu nu ai dimensiunea a tot ceea ce trăiesc eu 
când mă lupt de unul singur;
clocotiri, lălăială, cântări, cântăreli și alte chestiuni omenești
și din toate, 
înțeleg mai multe lucruri decât îmi plac ...


adică zi-mi, de ce să mă iluzionez?
să fiu tratat ca veșnicii dezamăgiți
atârnat mai apoi de  judecățile altora
picurând, în lungul drumului 
de-ale lor, 
... nu de-ale mele....


fără asemănare 
mi se pare acum
mare drum 
până la marele Anonim 
din care cred necurmat că sunt făcută
și mă oglindesc în vise aievea,
n-derulări abundente de kitch, acadele și pasteluri...
cu-o viața ce curge lin, luminos
cu-ncetinitorul,
ca-n scenele siropoase ale filmelor romantice.

înțeleg că o să plătesc pentru orice-mi împuternicește viața
mult timp;

cât timp o să țină călătoria asta interioara?
unde vreau cât mai mult,
cât mai departe,
și să continui mereu...

Există o cale spre libertate
o spărtură în monologul meu interior
ce-ar vibra
altfel ar vibra,
ar percepe
ar personifica
și n-ar mai construi în inimă,
orașe cu clădiri fără uși
și fără ferestre,
mai ales...




.