Se simte bine toamna cu acel al ei umed dulce amar. Și de la un timp bag în seamă toate culorile pe care
le am înăuntru fără să le sortez și cum ele tind să prindă tușe de roșu ruginiu. Mă feresc ca pe margini să nu se adauge și
infinite iradieri de putregai din cel antipatic.
Să
nu-mi ziceți că sufăr de boala gânditului ori că e iar de la lună. Ce luna e nebună chiar dacă o fi
ea superlună? Mai mult ca sigur e de la a mea căpățână. Și știți de ce?
Pentru că azi, mă bântuie o
senzație nedeslușită de renovare sau ce știu eu poate de re-înoire de
parcă n-ar fi toamnă ci m-ar aștepta ceva mult mai clocotitor. Zău, azi
am anume ceva! Acel indescriptibil potențialul secret ce-mi povestește de noutate
și-mi aduce tot timpul zâmbetul pe buze. Sunt doar micile improvizații
înainte de a mă arunca în vre-un plan anume. Nu ține de ce gândesc ci
mai degrabă de ce glorioase vorbe, voi scutura azi peste alții.
Ceva să mă desțelenească ceva să-i scoată pe alții din rutină.
Selecția și alcătuirea trebuie să fie remarcabile și nu neapărat originale, altfel vor fi numai
niște gânduri stoarse cu teascul, fără simțăminte!!!
Sunt dator cu asta pentru că atunci când se întâmplă ceva în universul ăsta, energia și ea începe să funcționeze altfel.
- Și explicația cea mai simplă este?
- Se naște în mine nevoia a
mă diferenția.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu