Pentru o zi senină (Construcții VII)

din clipa când am început să te-înțeleg
drumurile noastre au devenit prea scurte,
n-am cum să mai aflu
dacă-mi  ești comestibil
și mă conving 
că da, 
desigur,
nu știu ce să fac
ca să te extrag mai repede
în esențe

și mă trezesc zău,
cum mă furnică pe sub piele
chestia asta care chiar îmi place,
pe bune îmi place!
și se numește lume

din clipa când am început să te-înțeleg
drumurile noastre au devenit prea scurte
da! da! da!
e un spectacol viu
ia spune?
alegem fiecare 
ce ne marchează mai profund
sau ne hrănim 
cu delicioasele senzații di-mpreună?

nu! acuma zău,
să știi că are farmec
și știu și de când
de azi și de demult
și din mâine-le pe care l-am rătăcit undeva
în spatele unei cortine trase
lumea asta  e atât de frumoasă
încât n-ar trebui rescrisă numai de mine,
doar uneori,
arareori poate
n-ai vrea să dai o mână de ajutor
când mai trebuie scoasă din ceață?


fiecare are un drum,
și drumurile noastre au devenit prea scurte,
chiar din clipa când am început să te-înțeleg
fiecare are un drum,
un parcurs
pentru o zi senină.



.



.