Nu pot să nu-ți mai aud sunetele întunecate

Sunt cea ce strigă, strigăt mut
flămândă de tine:

- Așa cum ador să vorbesc cu vântul
Și n-ai cum să verifici asta nicicând
la fel  știu 
că undeva în fundul întunericului din tine 
există ceva în care să mai crezi!

- Așa cum mă pui să ader adevărului tău personal,
cel obținut,
sunt sigură,
în urma unui extaz de suflet singuratic
nu mă obliga pentru așa ceva
să mă-nclin 
recunoscătoare!

- Și în sfârșit de ce, așa cum te știu 
chiar vrei să te iubesc ca pe un câmp deschis?
Păi tu chiar ești o  pădure născătoare de mistere!


.