A fi deschis și spontan, complet prezent și conștient în fiecare moment de ceea ce se întâmplă pentru a putea răspunde în conformitate cu ceea ce ni se oferă - asta înseamnă a-ți umple sufletul cu ceea ce reprezintă viața.
Doar că, în fața vieții nu te poți prezenta mereu cu lecția învățată. Nu ai cum. Nu poți oferi răspunsuri știute sau trăite altădată. Nu poți încadra circumstanțe noi în tipare vechi și nu poți muta cursul nou și nestăvilit al pârâului proaspăt, în albia veche și stătută a râului.
Conștiința și doar ea nu ne poate oferi posibilitatea de a face asta. Dar fiecare moment ne ajută cu ceva. Și fiecare fir de gând bun ne ajută la a ne adapta. De exemplu, ca să ieșim din năuceală, ca acum! Azi, avem nevoie să ne deschidem sufletul și, s-o facem în funcție de propria credință, propria știință și propria încredere.
Sunt clipe când avem nevoie de a gândi tot ce mai bun în noi și de a face tot ce știm noi mai bine. Numai așa acest lucru va fi sevă și probabil că numai așa am putea-o primi de la Sursă.
Oare e bine să stăm și să ne măsurăm acum intensitatea lacrimilor? Să ne întrebăm dacă venim din curtea unei cumințenii sociale sau din contră din cea a judecății pedepsitoare? A te îngriji de alții, cu maturitate spirituală este de fapt a te responsabiliza. Cum, cât, unde poți.