Mă citesc doar? Sau ce? - Mișcarea dinspre întuneric înainte la lumină

Aștept să trec de întuneric! Așa cum aștept cu satisfacție, să trec  de tot răul din jur și tot ceea ce acesta înseamnă pentru mine, prin iubire, prin creativ, uneori prin poezie dar mai ales prin amplificarea nevoii  de Dumnezeu și tot ceea ce înseamnă acest lucru pentru una ca mine! Așa că de fiecare dată scot din mine armata de sine! Să mărșăluiască.

- De ce mi-ar fi frică mie,  să mă sondez? 

- Pentru că am prea multe întrebări! Sau pentru că uneori nu am nici una?

- E evident că toate întrebările mele de acum, au răspunsurile deja în mine. 

- O să-ți dau un exemplu: uitându-mă-n  în jur, descopăr câtor oameni le e frică să li se facă fotografii! Le e frică să apară în acel gen de imagini care le sunt  ”oglindiri ale clipelor” pe care nu și le doresc.

- Ne-aranjați? Crezi că se cred nearanjați, nu-i așa? Le e frică de spontaneitate?

- Nțțț! Ne-pregătiți sufletește! Ca și cum acele momente când sunt (-em) jos, când suntem șifonați, când ne-am pus o haină prost aleasă, când suntem alandala și haotici, nu suntem noi aceiași, nu suntem demni de moment și demni de a fi păstrați la amintiri de păstrat, în memoria de lungă durată. Și uită-te chiar tu, cum după ani, la ce-ai selectat să păstrezi ca amintire. În minte, în timp,  selectezi doar ce e bun și frumos și îți modifici povestea unei întâmplări după cursul  evoluției tale.

- Nu crezi că marea greșeală pe care o facem e că cel bun, cel frumos și cel generos din noi nu este cel prezent ci cel care dorim să devenim?

- Redevenirea înseamnă reinventare. Transformarea  însemnă să îți respecți și munca depusă de tine cu tine însuți până în prezent sau măcar s-o iei în seamă. Învățăm doar prin  sistemul ”încercare și eroare” care până la urmă e aducător și de deșeuri. Noi mergem în noi înșine puțin. Tare puțin față de nevoia de a face o vizită cel puțin zilnică. Și atunci când o facem ori o facem ca la un șantier în lucru al noilor începuturi ori ca la un altar străvechi și intangibil.

- E hai acuma și tu? Atunci cum? Parcă nu ți-ai da nici o șansă.

- Ca în inima unui stejar care eliberează sămânța și în care privind-o, imaginezi o viitoare plantă. Zic și io așa.


.