Nu știu dacă tinerii mai sunt obișnuiți cu mirosul solanaceelor, a frunzelor de solanacee dar cei din generația mea care au adunat gândacii din Colorado de pe frunzele de cartofi, știu și povestea cartofilor cu plante toxice și tuberculi comestibili și a tomatelor și ardeilor. În definitiv sunt cele mai obișnuite legume din frigiderele noastre. Dar uneori, după mulți ani poți învăța lucruri noi. Acum eu nu spun să le și practicăm dar e bine să le știm.
Eu, mirosul plantei de tomate îl asociez cu una perioadele mele petrecute la practică, la serele Bărcănești (1983 - 1984). Eram studentă și în primăvara anului 1984, îmi făceam proiectul de final de facultate, la Bărcăneșți. Un ciclu de producție de tomate (export) se terminase și plantele de tomate, mai mari decât statura unui om se adunau, se tocau cu o mașină care răspândea mirosul puternic și specific și se băgau sub brazdă, la o adâncime destul de mare. După aceea terenul era acoperit cu folii enorme sub care intrau aburi fierbinți care omorau ciupercile, viruși, bacteriile și alții eventuali dăunători și procedeul se repeta de câteva ori până al un nou ciclu de producție. Practic se steriliza zona. Vă imaginați că în sere, acolo unde temperaturile treceau ușor peste 40 de grade se mai adăugau aburi fierbinți iar mirosul de ”vegetal” parcă exploda în nări și era greu de suportat. Aburii erau pur și simplu înecăcioși și vizibili. Munca era normată. E una dintre cele mai grele dar și bile plătite iar muncitoarele în acele zile erau deținutele de la Penitenciarul Târgșor. Se lucra cu pază specială în jur iar eu care eram privită mai mult ca ”vizitator” la Bărcănești nu eram lăsată prin preajmă, în zona unde lucrau acestea. Totuși la un moment dat, în cele câteva săptămâni de lucru, am intrat în sera unde se igieniza pentru că trebuia să transmit / primesc un mesaj care nu trebuia amânat. Afară era zăpadă mare. Când am intrat, era o ceață cu miros puternic de plantă tocată. Tomatina se numește aceea substanța din frunzele tomatelor pe care noi o mirosim. Era înăbușitor și muncitoarele epuizate. Își dăduseră jos bluzoanele de iarnă și pentru că probabil nu mai aveau altceva, unele rămăseseră topless. Transpirația abundentă în combinație cu pilozitatea plantelor le iritase pielea. Aveau toate zgârieturi și iritații vizibile.
Ideea de deshidratare și să bei apă încă nu se inventase iar femeile de acolo nu aveau apă potabilă în seră. Epuizarea, irascibilitatea și replicile dintre ele s-au transformat repede în bătaie. Serele comuniste erau imense. Pentru o ceartă în condițiile astea nici nu conta care era pricina. La așa vorbe grele, directe, porecle, înjurături nu mai asistasem în viața mea. Ce vreți, aveam 18 sau 19 ani și veneam dintr-un mediu protejat de scandaluri. Acum se ajunsese la bătaie cu cuțitele cu care lucrau, niște cosoare ruginite și nu prea tăioase. Era atmosferă de thriller dar de data asta avându-mă ca actor figurant și martor. Până să ajung eu la șefa fermei cu mesajul, am fost trimisă de cei de la pază să telefonez la ambulanță. Trei persoane au fost duse la spital, pline de sânge și cu oase rupte. După momentele de coerciție, pe care le-am văzut în ziua aceea m-am jurat că nu voi lucra niciodată în sere sau cu deținuți.
Deci una peste alta, mirosul acela puternic de solanine nu-mi place și îmi aduce aminte de momente prea triste și pline de violențe, totuși frunzele, tulpina și fructele ne-coapte ale tomatei conțin cantități mici de substanță toxică. Tomatina este din aceiași grupă de toxicitate ca și nicotina. Efectul alcaloizilor asupra digestiei umane nu a fost însă foarte bine studiat dar e evident că în cantități mari e mortal. Cea mai mare cantitate de tomatină se găsește în frunzele mature, urmată de tulpină, frunzele tinere, fructele verzi, rădăcină și, în fine, în fructele coapte și roșii. Deși sunt la niveluri apropiate procentual, noi consumăm gogonelele în multe feluri (prăjite, murate, gătite, dulcețuri) dar continuăm să evităm frunzele tinere.
Și totuși, sunt zone pe glob unde frunzele de tomate se consumă în mod curent. Ele sunt folosite ca zarzavat, la fel ca pătrunjelul.
Iată și o rețetă ușoară: pesto din frunze tinere de tomate
Frunzele de roșii sunt fragede, parfumate, bogate în antioxidanți și complet comestibile, spune bucătarul. Oricine a crescut roșii va ști că pe plantă ai o abundență de frunze, de fapt îți poate alege o parte din ele ce oferă o notă de prospețime oricărui fel de mâncare, în special de paste. ⠀⠀⠀⠀⠀⠀
⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
Ingrediente: 1 mână de frunze mici de roșii, ⠀⠀⠀
15 ml oțet de vin roșu⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
200 ml ulei de măsline⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
1 cățel mic de usturoi⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
15g semințe de dovleac decojite, Sare
⠀⠀⠀⠀⠀⠀⠀
Pur și simplu luați toate ingredientele și amestecați-le apoi mixați. Paneurile din frunze sunt și ele frecvent folosite, prăjite și crocante.
https://www.facebook.com/profile/100063690876635/search?q=tomato
...
https://gardenbetty.com/tomato-leaves-the-toxic-myth/?fbclid=IwY2xjawLIgt9leHRuA2FlbQIxMABicmlkETBYYWZja0twYjdSWjJiY1d4AR5Xiw_gNAurW0chyOhF-vVMPnUlQhpOgcUHWXzUDVyTZYeX9jwWq8Xj_Tb0yA_aem_ksxsi5AlVoUAtnMI7vANNw
..
https://www.nytimes.com/2009/07/29/dining/29curi.html?fbclid=IwY2xjawLIgwdleHRuA2FlbQIxMABicmlkETBYYWZja0twYjdSWjJiY1d4AR4gb6m2qAtYUr6xRod5jT4M0O0Mg8ZuWG8MZjj0iLKNfagg4rTzvBr1gY7MEg_aem_86OftVXY4iJIkcg5deSmZA
.
https://gardenbetty.com/tomato-leaves-the-toxic-myth/
RăspundețiȘtergere