Dancer in the Dark

http://www.youtube.com/watch?v=53vr9EiOH7g&feature=fvwrel

Dancer in the Dark

I've seen it all, I have seen the trees,
I've seen the willow leaves dancing in the breeze
I've seen a friend killed by a friend,
And lives that were over before they were spent.
I've seen what I was - I know what I'll be
I've seen it all - there is no more to see!

You haven't seen elephants, kings or Peru!
I'm happy to say I had better to do
What about China? Have you seen the Great Wall?
All walls are great, if the roof doesn't fall!

And the man you will marry?
The home you will share?
To be honest, I really don't care...

You've never been to Niagara Falls?
I have seen water, its water, that's all...
The Eiffel Tower, the Empire State?
My pulse was as high on my very first date!
Your grandson's hand as he plays with your hair?
To be honest, I really don't care...

I've seen it all, I've seen the dark
I've seen the brightness in one little spark.
I've seen what I chose and I've seen what I need,
And that is enough, to want more would be greed.
I've seen what I was and I know what I'll be
I've seen it all - there is no more to see!

You've seen it all and all you have seen
You can always review on your own little screen
The light and the dark, the big and the small
Just keep in mind - you need no more at all
You've seen what you were and know what you'll be
You've seen it all - there ïs no more to see!

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Inside

http://www.youtube.com/watch?v=13HymVYXpfs&feature=player_embedded#!

Inside
Inside the doors are sealed to love
Inside my heart is sleeping
Inside the fingers of my glove
Inside the bones of my right hand
Inside it's colder than the stars
Inside the dogs are weeping
Inside the circus of the wind
Inside the clocks are filled with sand
Inside she'll never hurt me
Inside the winter's creeping
Inside the compass of the night
Inside the folding of the land

Outside the stars are turning
Outside the world's still burning

Inside my head's a box of stars I never dared to open
Inside the wounded hide their scars, inside this lonesome sparrow's fall
Inside the songs of our defeat, they sing of treaties broken
Inside this army's in retreat, we hide beneath the thunder's call

Outside the rain keeps falling
Outside the drums are calling
Outside the flood won't wait
Outside they're hammering down the gate

Love is the child of an endless war
Love is an open wound still raw
Love is a shameless banner unfurled
Love's an explosion,
Love is the fire of the world
Love is a violent star
A tide of destruction
Love is an angry scar
A violation, a mutilation, capitulation, love is annihilation.

Inside the failures of the light, the night is wrapped around me
Inside my eyes deny their sight, you'd never find me in this place
Inside we're hidden from the moonlight, we shift between the shadows
Inside the compass of the night, inside the memory of your face

Outside the walls are shaking
Inside the dogs are waking
Outside the hurricane won't wait
Inside they're howling down the gate

Love is the child of an endless war
Love is an open wound still raw
Love is a shameless banner unfurled
Love's an explosion,
Love is the fire at the end of the world
Love is a violent star
A tide of destruction
Love is an angry scar
The pain of instruction
Love is a violation, a mutilation, capitulation,
Love is annihilation.

I climb this tower inside my head
A spiral stair above my bed
I dream the stairs don't ask me why,
I throw myself into the sky

Love me like a baby, love me like an only child
Love me like an ocean; love me like a mother mild
Love me like a father, love me like a prodigal son
Love me like a sister, love me like the world has just begun
Love me like a prodigy, love me like an idiot boy,
Love me like an innocent, love me like your favorite toy
Love me like a virgin, love me like a courtesan,
Love me like a sinner, love me like a dying man.

Annihilate me, infiltrate me, incinerate me, accelerate me, mutilate me, inundate me, violate me, implicate me, vindicate me, devastate me

Love me like a parasite, love me like a dying sun
Love me like a criminal, love me like a man on the run

Radiate me, subjugate me, incubate me, recreate me, demarcate me, educate me, punctuate me, evaluate me, conjugate me, impregnate me, designate me, humiliate me, segregate me, opiate me, calibrate me, replicate me

Lyrics: www. sting.com

Când rădăcinile niciodată nu-ți mor ...

Cred că suntem suma oamenilor pe care-i cunoaștem și  care au lăsat câte ceva în viețile noastre. De aceea,  plămădind în minte toate acestea lucruri miraculoase despre ei, constituie cea mai mare bogăție pe care o am.

Și dacă doresc să cunosc din ce în ce mai mulți oameni, n-o fac din vanitatea de a aduna în mine mai multe vieți, amintiri și întâmplări ci din smerenia, că aceasta este cea mai buna stare a sufletului ... care se preface și crește pentru că își hrănește rădăcinile identității. Lepădate de nume  bucățile de viață, poposite în mine,  se îmbracă în strălucitorul " așa ceva a putut să se întâmple cu adevărat, mie, nouă". Și adaug o mulțime de semne de mirare apoi. Ca un gard, vă înconjor cu semne de mirare. 

Nu v-ați simțit niciodată inundați de mulțumirea de "a fi", în înțelegerea ei cea mai înaltă? Aceea de a fi o ființa umană, care înțelege? Care-și simte semenul, nu care-l chestionează! Care procesează apoi ca să reiasă un "suflet întărit" cu  dorința de a continua și  bucuria de a împărtăși?

De fiecare dată când îmi încep un proiect, iar "un proiect" înseamnă uneori doar atunci când îmi  încep ziua de cu zori, să "înțeleg și să văd cu ochii minții ceva frumos", înainte de  a face primul pas. Iar acumulările mele sunt tot ce am și tot ce sunt și probabil înseamnă de fapt tot ceea ce "am înțeles" până acum. (Nu tot ce mi s-a explicat, nu tot ceea e m-a covârșit, nu tot ceea ce m-a convins, etc.).

Capilarele mele intelectuale, morale și sufletești își doresc să primească "viața" din zbuciumul meu evident de "a extrage" și nu  să fie inundate, și copleșite din ceea ce zi de zi, mi se flutură ca "evident" și "important".

Așă că, cu gândul la voi - tot timpul  - sufletul meu crește în adâncime, iar ceea ce vedeți voi e doar vârful unui aisberg.... și cred că doar așa rădăcinile niciodată nu-ți mor...

PS: Zilele acestea, de undeva de la copii din Săcele, am învățat și am înțeles, că un om care "radiază" trebuie "musai" să zâmbească așa că în dimineața aceasta, am practicat "radianța cu zâmbetul pe buze" chiar și  singurătatea camerei mele. Care va să zică, zâmbetul blând, bun, cald "din inimă", e organul vizibil al spiritului...

 

. 

Serendipitate

Din puțul de cuvinte, încerc să extrag povești noi. Mici întâmplări ca și cuvinte simple, miraculoase prin ele însăle, pe lângă care trecem zilnic și care ne ajută să creștem; să fim vii; semne ale frumosului, pe care le neglijăm din cauza micimii lor dar cu care ne hidratăm visele. De aceea, poate neverosimil dar îmi deschid tăcerea și ea să vă cuprindă - uitându-mă la voi cu înțelegerea de ca și când am avea împreună un același trup, același fel de comunicare, același mod de comuniune. Aceleași  binecuvântări pentru o a doua șansă ...

Despre "târgul Raiului" sau oportunitățile pe veci pierdute în viață, care te duc la dureri pustiitoare ... o poveste din tradițiile islamice relatată în "CARTEA NEAGRA" a lui Orhan Pambuk

( pag 382) "...Cunoști povestea despre cheia, istorisită de vestitul Mevlana? Noaptea trecută mi-a fost dat să visez ceva aidoma.

Peste tot domnea alb fără prihana, alb ca neaua, alb ca zăpada asta. M-am trezit deodată cu o senzație de frig, de rece ca gheața și cu o durere ascuțită în piept. Am crezut că aveam pe inimă o bucată de zăpadă, am crezut că aveam un bulgăre de cristal dar nu era așa - pe inima mea se găsea cheia de diamant a poetului Mevlana. Am luat-o în mână, m-am ridicat în capul oaselor, mi-am spus să deschid cu ea ușa camerei în care mă aflam și, prin urmare, am deschis-o; m-am pomenit însă  într-o altă încăpere iar acolo se află cineva care dormea într-un pat și care aducea cu mine, dar nu eram eu. Am descuiat ușa acelei încăperi cu cheia aflată pe inima celui care dormea, am lăsat în locul ei cheia mea și  m-am poment într-o altă încăpere; și în acesta, lucrurile s-au petrecut la fel: copii care aduceau cu mine, dar mai frumoase decât mine, chei pe inimile lor... Odaia următoare era la fel ca cea dinainte, care dădea în ea. Mai mult, când m-am uitat mai bine am văzut că în odăile cu pricina nu mă aflam doar eu, umbre aidoma mie, năluci aidoma mie, care umblau în somn, toate cu chei în mânp ... în fiecare încăpere se afla câte un pat și în fiecare pat câte un bărbat ca mine, care visa! Am priceput că mă aflam în târgul Raiului. Acolo, nu se târguiește nimic, nu există bani, nu există mărunțiș; nu sunt decât copii și chipuri. Iei copia care îți convine, ți-o așezi pe propriul chip de parcă ți-ai pune o mască... Dar eu știu că ultima copie pe care o caut eu se află în ultima dintre cele o mie și una de camere, a cărei ușă nu poate fi deschisă cu ultima cheie pe care am dobândit-o, îmi dau seama atunci că aș fi putut deschide ultima ușa cu prima cheie pe care o văzusem, cea rece ca gheața, aflată pe pieptul meu, dar unde se găseșete acum aceea cheie, pe mâna cui. N-am cum să știu care dintre cele o mie și una de încăperi este cea pe care am părăsit-o și în care era așezat patul meu, și astfel rătăcind din ușa în ușa, și din odaie în odaie, lăsând din mână o cheie și luând în mână alta, stăpânit de o părere de rău pustiitore, cu lacrimi în ochi, cuprins de tulburare în fața fiecăreia dintre copiile cufundate în somn, îmi dau sema că eu, pe vecie .... ( CARTEA NEAGRA  Orhan Pambuk)


PS SERENDIPITÁTE s.f. Fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor științifice întâmplătoare. (cf. engl. serendipity) 

Deschide-ți mintea

Deschide-ți mintea, nu pentru a mă încorpora pe mine ci pentru a mă distinge. Să ști că venin și scârba hâdă a prefăcătoriei n-o să afli în ceea ce scriu. Nu pentru că astfel de lucruri nu sunt incluse în mine (și în mine) ci pentru că fiind nelecuită de speranță, știu destule despre cântecul sirenelor! 

Ca cel ce-a călătorit pe mări periculoase și-nvolburate, trăgând la galerele propriei înțelegeri cred că viața mi-a oferit miracolul unor teste de înfometare a spiritului, încât să înțeleg că nu "exist" fără să-mi fie dat să sufăr și că acest lucru aduce transformări și mai ales că nu există nimeni în mine, în afară de cel construit cu migală, în fața și în onoarea Lui.

Prag ... ( și niciodată vid)

Nu-mi plac tiparele mai ales cele impuse...Îmi sunt deajuns cele pe care mi le-a dat Dumnezeu și nu mai prididesc să știu că mă încadrez în ele.... diferența e că tiparele omenești sunt mereu orizontale :(

Sunt la fel de vie ca o diagramă cu trepte,
și dacă trasezi linii între intersecţia „timpului” cu „drumul înainte”:
mă găsești între osia schimbării
și grinda sufletului...

Înaintez în praguri ...

... Şi ce dacă întâlnesc
oameni care mizează pe şubrezenie,
care-ţi pândesc trăirile,
fluturând steaguri de efemer
's localnici în ţara "urâţeniei firii"
şi sunt atât de săraci,
săraci lipiti!
sunt atât de înfricoşaţi
că nu fac nici un pas afară din furnicar...

Între timp,
În cer şi în inima mea
Iubirea străluceşte
Izvor,
pecetluit de sigiliul nestricăciunii...

Florar