E de ajuns să vorbim... și când se întâmplă asta, de fapt îmi vei primi toate divinitățile. ... Și toți demonii!!! Nu știu dacă spun adevăruri. Sunt doar înțelesurile mele consensuale.
Și sunt gata să primesc de la tine reciproca căci dacă dialogăm de fapt știu ca suntem 3: "eu", "tu" și "noi". Și nu m-aș baza pe "noi" prea mult decât dacă dialogul e deschis. Altfel, dacă unul rămâne doar ascultător mut, ar însemna o colonizare a inimi lui.
Iar când voi da formă cuvintelor cu dragoste, despre dragoste iacă știu că ele, îți vor inunda inima. Replicate și îmbogățite. E singurul lucru pe care sunt stăpână. Să inițiez sensuri noi, în imaginația ta.
Dovada este aici. Când eu, plantez răsaduri de cuvinte, în lumina ochilor tăi. Abia atunci, pornește și daru-mi spre tine. Spune-mi, crezi că e un mai mare miracol decât să trezești inima cuiva? Și din semn în semn, din sens în sens caci ceea ce citești acum, dincolo de înțelepciune, dincolo de imaginație, dincolo de structura, în miezul vulcanic al sufletului nostru, este începutul unei cărări către Domnul. În care "eu", "tu", "noi" se împlinesc în El, contopindu-se. Adică, singurul lucru capabil să-ți(mi) potolească foamea de absolut....
Ei, dacă în sinea ta ști că nu ți-ai pierdut mierea atunci e deajuns sa vorbim... și ...aștept un semn caâ de mic de la tine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu