... când te rogi ...

Când te rogi ... Îl întrebi pe Dumnezeu ce vrei de la viață? Sau îl întrebi ce vrea El de la tine?...


Când te rogi ... Îl întrebi pe Dumnezeu ce să faci? ...sau cum El, îți cere să faci ce să faci?


Când te rogi, încerci să-ți repari greșelile? Ori folosești sinceritatatea ca să ierți,  greșiților tăi?

Când mă rog, încerc să ascult vocea Lui, cea de după cuvinte și stări, cea limpede în capul meu. ...Și nu să aștept încordată răspunsuri. Încerc să nu compar. Să nu  cer, ... Când mă rog încerc să-mi împart viața în mii și mii de amănunte și să le dăruiesc ... Așa, pot să dăruiesc mai multora...

Astăzi pentru mine e Sărbătoare. Și numele ei ar putea însemna starea la care-mi doresc să ajung: "Elevație". Să fie asta oare doar rafinament al înălțării morale? Starea de neviciare? Știu că o Serbare poate fi și încoronarea pregătirilor de Sărbătoare dintr-un an întreg, O serbare înseamnă nuanțe și profunzimi: să semnifice la fel ca întâia masă a vindecării, pentru cineva care a fost bolnav sau mai bine, ca promisiunea dragostei, în surâsul unei femei îndrăgostite.

Vreau ca începutul postului să vibreze altcum în rugăciune-mi și ea să nu fie doar abstinență și dietă ci să devină o structură, dincolo de dezordinea evenimentelor vieții mele din acest an. Și să am o singură măsură. Aceea de a iubi necondiționat. Și să înțeleg că ceea ce va precede această Serbare, este darul Lui Dumnezeu către mine. 

Între fruct și rădăcini e tot timpul arborele. La fel eu, printre rugăciuni.