lungile pene ale zâmbetului, varianta matinală, în toiul zilei ca și varianta pe-nserat

Îmi place să-mi basculez sentimentele,
dimineața,
cu gândul la unul și la altul din voi...

Sincer?
Niciodată, nu am sentimente deajuns.
Dar așa e și-n viață,
nu cantitatea de idealuri primează
ci  punctarea lor de-a lungul unui continuum,
fără nici o verigă lipsă!


*******

Îmi place să mă joc:
 - Bunăoară
azi,
la magazinul cu de toate din colț,
(psssttt!!!!
magazinul pe care refuz metodic să-l chem cu ”super...” hiper...” ”mega...” ”extra...” )
În acel loc deci,
am azvârlit plasa unui zâmbet atât de voit-luminos asupra casierei,
Încât ”afosttotulînordine_înmagazinulnostru”, a picat pe jos și s-a spart
Și ea, a pierdut 10 secunde bune cu o majoră nedumerire în ochi  și cu oglindirea zâmbetului meu pe figură.
În acest caz? cine, ce, și de la cine, ce a cumpărat?  

Vedeți, a fost într-o zi o femeie, care a fost gâdilată cu ditamai penele de păun ale zâmbetului, pe suflet. Și pentru 10 secunde bune, a chiulit din cotidian, a deschis adâncurile...așa tam-nisam ....



*******


Pfuiiii,
Și cele mai hazoase ipostaze
Vi le atribui seara
Pentru că înainte de culcare
Vă transform:
Care în flori,
Care în fluturi,
Care în păsări,
etc ...
Îmi deveniți atât de simpatici
Amuzanți și amuzați de noua voastră stare
Încât, înainte să adorm
Tragem un bun râs, interior.
Și, nu pentru că ar fi hilare ipostazele de ”corolă de petale trandafirii peste chelii”,
.... mustăți sau miopii, 
Sau că burțile cât căruțele,
cărunțeala or ridurile s-ar potrivi ca nuca-n perete cu niscaiva aripi delicate de flutur or, 
de orice soi ar fi ele.

Căci, 
celor cărora le-am dăruit petale
de exemplu,
îi umplu pe dată, de efluvii de miresme! 
De culori delicate!
De fragezime!
Iar ei, cu atașatele daruri, 
nu mai știu ce să facă într-o normalitate divină.
Și se zbuciumă,
și se crispează
și se împotrivesc
și-mi spun:
- Nu se cade! Nu se cade! Nu se cade!
Ori:
- Sunt prea băăăăătrân pentru asta!
Gravi, triști, deprimați or ușor speriați...

Mă uit: și nas au. Și-ncă hă hă... slavă Domnului!!!
Și eu hopppp, cu lungile pene ale surâsului pe sub nările cele înfundate...
De hapciuul
se duce cu tot cu mohoreală și să vezi dom'le
cum nasurile lor încep să palpite
senzitive,
înzestrate cu sensibilități de mimoză
și dornici de arome spirituale...


Devine de tot hazul, nu?
cu toate că e până la urmă un joc atât de serios!

... că după aia-i treaba lor ...