De neuitat ...

“Trebuie să căutăm dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepții și tristeți. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii, și ea pornește în întâmpinarea noastră... Și ne salvează.” Paulo Coelho

 http://www.youtube.com/watch?v=UCQed1WBpUw


Nedumerirea mea (neînduplecată) e că nu am venit așa pe lume doar ca să-mi bifez fiece zi într-un mod plăcut. Că asta mi-ar fi foarte ușor: te uiți prin jur și te contaminezi cu un nou început. De fiecare dată. 


Da' atunci de ce? De ce am un suflet cald și de ce conștientizez paradisul îngrămădit în mine? De ce, mai nou, când întâlnesc ceva care mă supără, acel ceva îmi provoacă un frig interior. Da, de multe ori dârdâi spiritual prin lumea asta bezmetică ...


De ce am descoperit că îmi pică fructele cuvintelor? Coapte! Uneori prea multe ... uneori în zadar ... uneori prea târziu dar de cele mai multe ori atât de devreme încât nu sunt luate în seamă... gustul lor nu este ”delicios” ci este ”de luat în seamă”


... și știu că ele-s pentru voi și nu știu cum să fac căci în fața cuvintelor mele o să mă vedeți ”consumându-mă” intens sub o altă formă de eu, căci e un alt eu, în mine. Nu pot să fug de mine. Și nici nu fug în mine. Pe acolo e o altă împărăție unde eu mi's un călător ce făuresc drumuri și nu un fitecine, trubadur rătăcitor... Și e o întâmplare zău, fabuloasă cu ceea ce vedeți și simțiți când îmi ajungeți la inimă ori când v-aș ajunge la inimă: sunt eu, consumându-mă și nu costumându-mă. De fiecare dată. Pentru că eu și cuvintele mele facem un trup. Cuvintele sunt de întregire.


Ce-mi dă putere? Este că simt luminiscența dârelor legăturilor noastre, niciodată rupte, niciodată subțiate, dar pline de o tensiune vie. Ș-apoi e ca o înzestrare: că ne adună laolaltă prin doar acele cuvinte, ce nu-s niciodată tăioase, niciodată cioplitoare ori corozive în noi, niciodată țipător - dizarmonice.


De aceea, n-aș putea trăi  ștergându-mi fie și-o clipă din ieri-ul meu; deoarece ieri-ul meu este frumos, tumultuos, întregit, încărcat, luminat,  fiindcă am această trenă de cunoștințe, prietenii, ...., ... Ieri-ul meu nu e de degeaba ...

Suntem legați și sentimentul este de neuitat. De neuitat în fiecare fibră, neuron, întâmplare vie sau în fiecare rugăciune.

Om drag, când te văd, când te simt alături, îmi dai un sentiment de om dornic.