IMPLOZIE

Ne-am cantonat în formalism, 
prea multa  minuțiozitate în banal
prea multa neputință față de propria noastră existență
deja prea multul cu ochii în pământ
și peste tot oferte de rețete ale îngrijorării.

Nu știu dar azi îmi storc mie lacrimi de bucurie,

și pe dedesubt
și acolo unde ne ridicăm viziera.

Ca-ntru-n deșert, implozie cu culoare... 

Altminterea pe lângă noi p-aci, e calm
și-o viață amânată...



.