Suntem într-o mezalianță între extreme. Și parcăm cu toții aici. Chiar dacă negăm asta. Depunem. Și propriile depuneri, dacă nu ne mișcăm ne acoperă mârșav și cleios. Suntem într-o lume care se aplatizează social. Nu mai există în mintea noastră avidă de orgoliu, mentori, elite și meritocrație pentru că fiecare dorește să-și negocieze locul și așteptă de la alții multă stimă, multă încredere, multă băgare de(în) seamă. Multa informație, multa experiență, nu neapărat bună sau edificatoare ci exprimată (doar) ca părere ne copleșește. E greu să faci diferența între pietre prețioase și și nimicul strălucitor. Suntem ne-experți dar specialiști în orice. De aici, uite, micile umbre care evident în lumina, apar mari.
Of, Doamne, una este să dai crezare și alta să dai valoare. Vrem să fim importanți, să ne ia lumea în seamă. Aceasta este forma de creștere actuală. În jur, în loc să vezi pașii înainte vezi de fapt costurile ne-adaptării: negativism, frustrare, cereri de egalitarism de la o mulțime de ”Samurachii”. Fără argumente, fără motive, fără a da. Efectul, e că simți cum ești tras, a-tras, ex-tras în(spre) zone marginalii spre țățism, spre bârfă , spre arătatul cu degetul, care nu înseamnă decât stagnarea. Spre ale tale, marginalii. Și dacă nu participi ești arătat cu degetul. Te vor în tabere, oricum.
Zău, este fundamentală sinceritatea. Fundamentală zic. Este important să susținem adevărul, spus într-o formă civilizată, diplomată. Este important să fi politicos chiar și în gând. Nu pentru că altfel e obositor și necredibil. Nu, pentru că nu ajuți pe nimeni. Ci pentru că ar trebui să înțelegi că viața ta, nu înseamnă a trăi doar în vitrină. Superficial.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu