Adolescența e o permanentă construcție într-o creștere

Pentru părinți de adolescenți, nu pentru a-și ajuta copiii să treacă de adolescență ci să treacă prin adolescență. Frumos, să treacă și s-o petreacă...

Vrei ca propriul tău copil să crească pozitiv, sigur pe el și independent, flexibil și adaptat acestor vremuri și mai ales străduindu-se să facă lucruri mari, pe măsura lui, în viață? Ori vrei să rămână copia voastră, legat de voi, să răspundă nevoilor și gândirii societății din care voi ați provenit? A mentalității voastre, ori a bunicilor, ori a dădacelor, a gândirii de supermarket, a realizărilor de turmă și a ideii de permanentă concurențialitate?

V-a trebui voi să îi ajutați și să le fiți model pentru a adopta o mentalitate a creșterii. Ați auzit măcar de așa ceva?
Oh, dar e multă agitație pentru asta, în zilele noastre. E atât de multă agitaţie în ultima vreme, pentru că se pare că chiar funcţionează. Cercetările arată că copiii care adoptă o mentalitate de creştere văd schimbări de transformare în modul în care îşi abordează abilităţile şi în ceea ce pot realiza. 

Când îi auzi că spun "nu pot face ceva" sau " nu sunt bun la matematică " - acestea sunt toate semnele unei mentalitate fixe. Oare cine le-o fi fost modelul?

 Mentalitatea de creștere este opusul. Ei, adolescenții, trebuie să capete o stare de spirit, înțelegeți o anume stare și nu mai multe activități istovitoare, impuse și stabilite de părinții în fuga lor de a nu le scăpa nimic ceea ce le-ar putea oferii propriilor lor copii.

Pentru acest lucru au nevoie de momente de reflecție, de puncte fixe, de borne și de înțelegerea vieții ca un continuu.

Țineți minte cum era cu jurnalul? Acela în care scriau și alții. Acela repede abandonat de fiecare? Dar acum e din nou la modă să ai un jurnal, fie el și virtual. Ideea e cum acesta să și folosească, pentru că el trebuie să cuprindă și abilitățile importante și să dobândească această mentalitate de împuternicire. Obișnuiți-i să vă vadă că vă faceți timp: timp pentru lucruri noi, timp pentru a învăța ceva pentru voi înșivă, la orice vârstă și că faceți asta cu bucurie nu ca pe o corvoadă. Ei pot învăța din modelul care le sunteți doar dacă intrați voi într-o stare de învățare. Vorbim foarte mult de timpul de calitate petrecut cu ceilalți. Nu știu zău cum se întâmplă acest lucru pe la voi? Ce ziceți? Vă veți pregăti de un jurnal în care să aveți reflecțiile voastre, învățările voastre? Ceea ce a fost semnificativ și bun și de luat în seamă pentru fiecare, în ziua de ieri...